Dacă produsul intern brut al lumii îşi va încetini cu doar 0,9% creşterea, după o medie înregistrată în ultimii patru ani de 3,5%, România va atinge punctul recesiunii cu întârziere, iar avansul economic al anului 2009 va fi de 2-2,5%, susţin analiştii. între timp, o nouă strategie energetică va permite iniţierea unor investiţii esenţiale în domeniul energiei imediat după sfârşitul ciclului de criză.

Vom avea creştere economică. Dacă Româ­nia nu va creşte, înseamnă că nimeni nu va creşte în Europa”, a mai spus Lazea. „Ro­mânia este un mic importator de energie, alături de Polonia. Faţă de bulgari, sârbi, croaţi, s-a văzut că nu am fost afectaţi de criza energetică”, a mai spus economistul- şef al BNR. După criză va urma o avalanşă a investiţiilor care ar putea urca din nou preţul materiilor prime, inclusiv al ţiţeiului. Criza va avea însă şi efecte pozitive: preţurile materiilor prime au continuat să scadă,în prezent inves­tiţiile fiind stimulate de o diminuare a costurilor. Preţul mult mai mic al materialelor de construcţie sau al oţelului dictează reevaluări ale proiectelor de investiţii prevăzute pentru anii următori în domeniul energetic românesc. Vor fi refăcute numeroase studii de fezabilitate, iar câştigarea procesului de la Haga în dosarul Insulei Şerpilor acordă României o nouă şansă în tendinţa asigurării resurselor de gaze: conducta South Stream, promisă României de pre­mierul rus, Vladimir Puţin, pare acum mai aproape. Odată ce băncile vor debloca finanţarea către firme, investiţiile, acum în stagnare, vor demara şi pe măsură ce România va intra tot mai mult în culoarul de convergenţă impus de Uni­unea Europeană, economia îşi va relua creşterea susţinută. Cererea pentru produse energetice va demara la rându-i.

Sectorul energetic, departe de criză

„Evident, va exista o scădere a consumului de energie. Este foarte greu de spus acum cât va fi nivelul acesteia. Personal, mă aştept să fie de 5% comparativ cu anul tre­cut”, susţine preşedintele Asociaţiei Furnizorilorde Energie Electrică din România, Ion Lungu. „Având în vedere că unii mari consumatori, ca Alro Slatina, Mittal Steel, Oltchim sau Dacia Piteşti, au anunţat deja reduceri ale producţiei, rezultă în mod evident şi o reducere a consumului de energie, în acest context, va trebui ajustată şi producţia. Este bine, pentru că nu va mai fi o presiune mare de creştere a preţu­rilor, cel puţin pe piaţa angro, şi sper că, având acest răgaz, marii producători vor putea să-şi programeze anumite reparaţii, retehnologizări,în măsura în care reuşesc săîşi obţină finanţările”, spune Lungu. Chiar dacă nivelul cererii se va diminua, consumatorii mari, care şi-au oprit temporar producţia, nu au o pondere însemnată în totalul acesteia. Astfel, sectorul energetic, situat conform studiilor de rating ale Coface în vârful clasamentului din punctul de vedere al plăţilor şi încasărilor de creanţe fără riscuri, ar putea înregistra doar diminuări uşoare ale veniturilor. „Domeniile cu cel mai scăzut grad de risc, unde s-au înregistrat cele mai puţine cazuri de insolvenţă, sunt producţia şi furniza­rea de energie electrică şi termică, apă şi gaze, industria metalurgică, intermedierile financiare şi telecomunicaţiile”, susţine Cristian lonescu, directorul general al Coface România. Deşi ritmul de încetinire este vizibil, sectorul energetic este mai puţin afectat şi datorită portofoliului foarte mare de clienţi. Teoretic, a apărut oportu­nitatea de a exporta energie,însă criza se manifestă peste tot şi cererea de energie a scăzut, astfel încât preţurile nu mai sunt atât de atrăgătoare pentru export: nu se acoperă toate costurile. „Să spunem că energia costă 60 de euro în străinătate şi 50 de euro în România şi că se face profit, însă practica arată că atunci când între două pieţe sunt diferenţe de preţuri, profi­tul se închide pe capacitatea de intercone­xiune. De exemplu,în România au apărut preţuri de 10-15 euro/ MWh pentru tranzit. Este un preţ imens”, adaugă Lungu.

Riscuri reduse de şomaj

Adâncirea crizei financiare ar putea da naş­tere anumitor disponibilizări la nivelul între­gii economii, însă şomajul astfel creat ar fi reabsorbit de necesarul imens al lucrărilor de infrastructură. Dacă în Ungaria există acum peste 800 de kilometri de autostradă mai nouă de cinci ani, în România abia s-au dat în folosinţă aproximativ 200 de kilo­metri, susţine analistul independent Carol Popa. „Energia, în momentul de faţă, nu trece decât printr-o criză a consumului. în următorii doi-trei ani va exista o recalibrare a producţiei şi a costurilor de mentenanţă. Am putea vedea reduceri de personal, mai degrabă decât salariale,întrucât România are o problemă destul de sensibilă – sun­tem printre ţările europene cu cel mai mic salariu mediu percapita”, susţine Popa. „Astfel, ar putea creşte nivelul şomajului, însă şi această problemă poate fi rezolvată prin susţinerea proiectelor de infrastructu­ră. Politica statului trebuie însă coordonată cu cea a băncii naţionale”, a mai spus Carol Popa. Alţi analişti nu cred că restructurările de personal sunt legate de criză. „Secto­rul energetic nu este foarte tare afectat, dar este afectat. O scădere a consumului cu 5% nu este de neglijat. Se produce o reducere cu 5% a încasărilor, ceea ce poate duce la unele probleme legate de personal.

Concedierile însă nu vor fi efectuate din cauza crizei, ci a accentuării restructurărilor care erau în curs”, spune Ion Lungu. In plus, ţinând cont de lipsa de specialişti a ultimilor ani, odată cu reluarea ciclului de creştere economică, cererea pentru personal calificat va creşte din nou. Majo­ritatea analiştilor prevăd sfârşitul crizei în a doua jumătate a anului 2010, iar faptul că România înregistrează cu o întârziere de câteva luni efectele negative resimţite în ce­lelalte state europene s-ar putea dovedi benefic, trecerea de la scădere la creştere fiind bruscă. Odată cu reluarea comenzilor la export, sentimentul pozitiv va determina companiile să refacă stocurile şi să efectueze noi angajări. Cu toate acestea, îngheţarea creditării economiei de către sectorul bancar este o problemă care nu poate fi tratată cu uşurinţă. „Dificultăţile în plata energiei constituie şi ele o problemă. S-ar putea ca anumite firme să aibă dificultăţi. Vorbim aici de piaţa liberă, nereglementată. Nu am o eva­luare clară, dar au început negocieri pentru mutarea unor termene de plată”, susţine Ion Lungu. Apoi, există probleme în domeniul retehnologizărilor, care necesită finanţări. „Finanţările fiind mai scumpe şi cu garanţii mult mai mari, criza ne afectează. Sistemul energetic ajunsese într-o situa­ţie extrem de bună,în care se făceau finanţări fără garanţii de stat. Se putea merge prin forţe proprii”, spune Lungu.

Independenţa energetică ne scoate din şah

„In ceea ce priveşte independenţa faţă de resursele ener­getice din import, stăm bine din punct de vedere ener­getic”, afirmă Alexandru Săndulescu, directorul general al Direcţiei de Politici Energetice din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului (MEC). „In ţară avem o serie de resurse fosile (cărbune, petrol şi gaze), dar şi resurse regenerabile – un potenţial însemnat, care ar putea acoperi până la 25% din necesarul total de energie al României până în anul 2020, ceea ce duce România într-o poziţie favorabilă”, spune Săndulescu. Apoi, o bună parte din gazele naturale provin din ţară – 70% din consum fiind acoperit din surse interne. O dovadă în acest sens este modul cum a fost gestionată criza de la începutul lunii ia­nuarie. „Când a izbucnit criza gazelor, chiar stăteam bine şi după 5 ianuarie a început să funcţioneze un comitet foarte bine coordonat”, spune Săndulescu. „Extracţia gazelor a fost dusă la valoarea maximă posibilă, chiar în condiţiile în care s-a apelat la depozitele de gaze, şi a fost realizată reducerea consumului doar prin înlocuirea combustibilu­lui cu petrol şi cărbune în centralele termoelectrice care permiteau acest lucru. Ar fi de apreciat poziţia partenerilor privaţi – Petrom, dar şi E.ON Gaz şi Gaz de France, care au participat activ la şedinţele Comitetului de criză şi au dus la îndeplinire hotărârile acestuia, alături de companiile de stat”, afirmă directorul MEC. De aceeaşi părere este şi directorul general al Departamentului Preţuri şi Tarife din Agenţia Naţională de Reglementare în Energie, Gabriel Sîrbu, care apreciază că toţi actorii din piaţă s-au „mişcat” bine în recenta criză a gazului. „Uitaţi cât de bine a fost în această iarnă, pentru că am fost foarte bine pregătiţi, aveam trei miliarde de metri cubi stocaţi când a început criza”, a declarat Sîrbu. Şi pentru că „paza bună trece primejdia rea”, furnizorii de gaze încep deja să facă stocuri pentru iarna 2009-2010, fiind chiar obligaţi în acest sens printr-un ordin al Autorităţii. De altfel, direc­torul ANRE crede şi el că industria energetică autohtonă va trece mai uşor prin criză „pentru că avem şi resurse, şi infrastructură, şi piaţă”. Totuşi, continuă acesta, o scădere de consum va exista atât la nivelul consumatorilor casnici, cât şi al celor industriali. Râmâne de văzut doar dimensiu­nea acesteia.

Investiţiile, absolut necesare

Chiar dacă unele voci susţin că mineritul reprezintă o industrie depăşită, rolul său în asigurarea independenţei energetice nu trebuie neglijat. „S-a dovedit în iarna aceasta că existenţa minelor în momente de criză e rentabilă”, susţine analistul Carol Popa. „Chiar dacă puterea calorică a cărbunelui este scăzută, minele trebuie ţinute în stadiul de conservare şi folosite la nevoie. Unele dintre ele, cu un manage­ment serios, ar putea deveni profitabile”, a mai spus Popa. Apoi, construirea reactoa­relor suplimentare de la Cernavodă ne-ar ajuta să devenim principalul exportator de energie electrică pe piaţa balcanică şi să reducem preţul energiei electrice, urmând ca acesta să crească anual doar actualizat cu rata inflaţiei, explică Popa. Cele mai importante sunt însă investiţiile în zona de distribuţie şi de producţie necesare îndeplinirii cerinţelor de mediu ale Uniunii. „Riscul ar fi ca trei mari producători de cărbuni – Turceni, Rovinari şi Craiova – să nu îndeplinească condiţiile de mediu cerute de Uniunea Europeană”, susţine Ion Lungu. „Prioritare sunt şi lucrările pe partea de conformare la cerinţele de mediu ale Uniunii pentru centralele termoelectrice.

O altă prioritate: creşterea capacităţii de stocare a gazelor naturale. Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă reprezintă o altă prioritate, la fel ca şi proiectele Nabucco şi South Stream sau creşterea capacităţii de interconectare cu ţările vecine”, afirmă, la rându-i, Alexandru Săndulescu.

O altă prioritate – centrala hidro de acumulare-pompare de la Tarniţa-Lăpuşteşti, de 1.000 MWh, pentru care se va reface studiul de fezabilitate (costul acesteia era estimat la un miliard de euro în 2007). „Rămâne să fie identificat modul de finanţare a acesteia”, adaugă Săndulescu. In fine, există şi veşti bune: odată cu câştigarea procesului privitor la graniţele Insulei Şerpilor la Curtea de la Haga, vom putea investim resursele Mării Negre. Sistemul naţional de transport de gaze are capacitatea de a prelua gazele ce ar urma să fie extrase de pe platoul continental al Mării Negre, spune directorul general al Transgaz, loan Rusu: „Am transportat şi 30 de miliarde de metri cubi de gaze, faţă de circa 16 miliarde de metri cubi, cât transportăm în prezent. Capacitatea maximă, teoretic, este de circa 50 de miliarde de metri cubi de gaze”, susţine Rusu. Investiţiile vor trebui totuşi să aştepte deblocarea finanţărilor. Aceasta va avea loc doar odată cu creşterea încrederii bancherilor în economie, care, la rându-i, va fi preponderent dictată de îmbunătăţirea condiţiilor pe plan extern, spun majorita­tea analiştilor. Astfel, criza – dependentă într-o proporţie covârşitoare de piaţa financiară externă – se va sfârşi aşa cum a început: printr-un revers brusc al dinamicii investiţii­lor şi al cererii la export.