Procesul intentat de România Ucrainei – dacă ar fi câştigat, şi sunt şanse să fie ar pune pe jar actorii de pe piaţa autohtonă de petrol şi gaze. Bucata de 12.000 de km pătraţi din platforma continentală a Mării Negre din jurul Insulei Şerpilor, al cărei drept de exploatare comercială aşteptăm să ni se recunoască de către Curtea Internaţională de Justiţie, are zăcăminte estimate de hidrocarburi la circa 100 de miliarde de metri cubi de gaze şi 10 milioane de tone de ţiţei. Un verdict favorabil de la Haga ne-ar face să privim mai relaxaţi în direcţia Moscovei, pentru că rezervele din Marea Neagră ar diminua presiunea care există pe importurile de petrol şi gaze din Rusia, care atârnă ca o piatră de moară de balanţa comercială a României. Independenţa energetică totală a ţării noastre este totuşi nerealizabilă, spun experţii, pentru că noi n-am fi stăpâni în totalitate pe rezervele de hidrocarburi de lângă Insula Şerpilor şi, mai mult, în timp apare declinul natural tot mai pronunţat al rezervelor de uscat. Şansele unui verdict favorabil par destul de mari, în opinia experţilor chestionaţi, astfel că potenţialii mari câştigători se conturează deja. Cine sunt ei? In primul rând, statul român, care ar atribui prin licitaţie câmpurile de exploa­tare, urmând a primi redevenţe. In al doilea rând, consumatorii români – fie ei persoa­ne juridice ori fizice. Aceasta deoarece rezervele de gaz şi petrol ar urma să fie pompate în sistemul românesc cu efect de scădere a preţurilor.

Un al treilea câştigător sunt companiile româneşti de petrol şi gaze, producători, transportatori, distribuitori şi furnizori. Pro­ducătorii ar urma să scoată gazul din sub­sol şi, ulterior, să-l pompeze în reţeaua de transport. Apoi intră în scenă distribuitorii care aduc gazul până la client, iar vânzarea propriu-zisă va fi făcută de companiile fur­nizoare. Toate companiile din acest lanţ vor obţine beneficii de pe urma noilor resurse de gaz care ar urma să fie exploatate.

Decizia Tribunalului de la Haga va fi luată conform normelor internaţionale în vigoare, însă este de aşteptat ca UE să aibă un cuvânt greu de spus în apărarea interese­lor sale. O nouă resursă de hidrocarburi exploatabilă de pe teritoriul unui stat mem­bru nu poate decât să „fericească” Bruxelles-ul, pentru care problema asigurării cu resurse energetice este una dintre cele mai spinoase. în aceste condiţii, este destul de probabil ca balanţa să se încline în favoarea României.

Condiţiile specifice exploatării off-shore a resurselor de hidrocarburi vor atrage companii cu experienţă în domeniu. De altfel, în evidenţele Agenţiei Naţionale pen­tru Resurse Minerale există companii pre­cum Marathon Oii Corporation, Rompetrol, EOG Resources International, Sterling Re­sources, Petrom, Granby Oil & Gas, Nexus Energy, TransAtlantic Petroleum Corpora­tion, Valhalla Oil & Gas, care şi-au mani­festat interesul de a concesiona perimetre din platforma continentală a Mării Negre. România a sesizat Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga la 16 septembrie 2004 pentru a rezolva diferendul cu Ucraina legat de delimitarea platoului continental din Marea Neagră. După patru ani in care au fost depuse documentaţiile scrise, procesul a depăşit etapa pledoariilor orale (2-19 septembrie), iar cel târziu în aprilie 2009 este aşteptată hotărârea CIJ. Decizia Curţii nu va da câştig de cauză uneia dintre părţi, ci va determina din punct de vedere geografic (printr-o serie de latitudini şi longitudini) o linie unică de demarcaţie a zonei de 12.000 de kilometri pătraţi asupra căreia cele două ţări au pretenţii concurente. Curtea de la Haga va putea formula decizia finală, astfel încât să evite pronunţarea referitoare la statutul Insulei Şerpilor. In cazul unei soluţionări favorabi­le, România va putea trece la exploatarea resurselor de hidrocarburi existente în acea zonă. Potrivit legislaţiei internaţiona­le, fiecare stat are dreptul la o suprafaţă de 12 mile marine de la ţărmul apei cu care se învecinează. In mod normal, platoul continental, respectiv zona economică ex­clusivă, ar trebui să se întindă până la 200 de mile de la coastă, însă în Marea Neagră, care are o întindere redusă, aceste spaţii se suprapun, rezultând zona de 12.000 de km pătraţi pe care cele două ţări o dispută. România şi-a expus argumentele şi con­cluziile la Palatul Păcii din Haga între 2-5 septembrie şi respectiv 15-16 septembrie, în timp ce Ucraina a fost audiată între 9-12 septembrie, respectiv 18-19 septembrie.

La sfârşitul audierilor, partea română a fost felicitată chiar de ucraineni pentru modul în care şi-a construit pledoaria