Arhiva categoriei: Informaţii

china-imprumuta-ucrainei-aproape-4-miliarde-de-dolari-pentru-reducerea-dependentei-de-gaze-naturale_size9

Ucraina reduce cu 50% importurile de gaze ruseşti

Lasă un răspuns

Iuri Boiko, ministrul ucrainean al Energiei, susţine că Ucraina va reduce unilateral importurile de gaze ruseşti, cu 50% în 2012, iar fosta republică sovietică va consuma circa 27 de miliarde de metri cubi de gaz anul acesta. „Vom reduce achiziţiile de gaz la jumătate“, a adăugat el, citat de agenţia Interfax. Legat de faptul că Ucraina se află astfel în situaţia de a cumpăra mai puţin gaz rusesc decât a contractat, Boiko a spus: „Vom cumpăra atât gaz cât are nevoie economia noastră. Dacă partenerii noştri vor avea probleme, ar trebui să le rezolve în mod civilizat. Există chestiuni asupra cărora am convenit deja şi sunt chestiuni care nu au fost rezolvate încă“, a adăugat el. Ucraina importă circa 60% din gazele naturale de care are nevoie din Rusia.

centrala

Consiliul Concurentei a autorizat înfiinţarea complexului energetic Oltenia

Lasă un răspuns

Consiliul Concurenţei a autorizat înfiinţarea Complexului Energetic Oltenia, în urma fuziunii dintre Complexul Energetic Craiova, Complexul Energetic Rovinari, Complexul Energetic Turceni şi Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia, susţine hotnews.ro.

Trei dintre cele patru societăţi comerciale care vor fuziona – Complexul Energetic Craiova S.A., S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. – vor produce şi vor furniza energie electrică, iar Societatea Naţională a Lignitului Oltenia S.A. are ca principal obiect de activitate extracţia şi prepararea cărbunelui inferior, transportul şi comercializarea acestuia.

alergat

Energie din alergare

Lasă un răspuns

Kenianul Anthony Mutua a pus la cale o tehnologie care te ajută să-ţi încarci telefonul mobil în timp ce alergi. Mecanismul său constă în integrarea pe talpa pantofului a unui chip ultrasubţire, realizat din cristale. Potrivit inventatorului, energia apare în momentul exercitării unei presiuni asupra cristalelor, iar încărcarea bateriei telefonului mobil se poate face în două moduri, printr-un cablu subţire sau imediat după mişcare, datorită capacităţii cristalelor de a stoca energia, conform explicaţiilor inventatorului, acordate ziarului kenian „Daily Nation“. Graţie finanţării de către Consiliul National pentru Ştiinţă şi Tehnologie din Kenia, invenţia are şanse mari să fie comercializată la scară mare, la un preţ de circa 45 dolari.

energie-marina-text-2

ENERGIA MARINĂ

Lasă un răspuns

Potenţialul energiei marine este uriaş. Dacă numai 10% din el ar fi folosit pentru generarea de electricitate, ar acoperi o parte semnificativă din necesarul de electricitate la nivel mondial.

Sursele de energie marină posibile şi sistemele de conversie sunt împărţite în trei mari grupuri: 1. Energia mareelor (folosirea potenţialului energetic al diferitelor niveluri ale mării creat de efectul de maree sau utilizând direct energia curenţilor mareici); 2. Energia valurilor (provocată de efectul vântului asupra mării); 3. Energia termală a oceanelor (folosirea unui ciclu termodinamic între temperatura apei de suprafaţă şi temperatura din adâncuri).

În ultimii zeci de ani au fost construite o serie de dispozitive şi echipamente pentru convertirea energiei marine, dar numai câteva dintre ele au devenit prototipuri la scară reală şi au fost gata de testare pe mare. O excepţie este La Rance (Franţa), o uzină electrică ce foloseşte energia mareelor şi care funcţionează de peste 40 de ani. În afara energiei mareelor, alte feluri de energie marină sunt testate, însă unele variante se închid chiar imediat după calculele teoretice. În plus, mai multe decât problemele tehnice sunt cele economice. În ziua de astăzi, costul producerii energiei marine nu poate concura cu cel al energiilor regenerabile sau al celor tradiţionale. Mai mult decât atât, de regulă este dificil să obţii finanţarea proiectului, din pricina riscului de distrugere asociat condiţiilor meteorologice. Cele mai importante tehnologii asociate conversiei energiei marine sunt: energia mareelor (uzinele electrice convenţionale şi cele care strâng energia curenţilor mareici), energia valurilor (tehnologii amplasate pe uscat, la ţărm, dar şi dispozitive în largul mării) şi energia termală a oceanelor prin sisteme de conversie.

ENERGIA MAREELOR

Energia mareelor este reprezentată de energia înmagazinată în ocean, produsă prin combinarea unor efecte: efectul gravitaţional al Soarelui şi Lunii, rotaţia Pământului, diferenţele de adâncimi ale oceanelor, vechile contururi ale continentelor, înclinaţia axei de rotatie a Pământului. Cu câteva secole în urmă, energia mareelor era folosită pentru stocarea apei, folosindu-se energia potenţială prin care se punea în mişcare un sistem de roţi. Primele echipamente din secolul XX au

folosit încă acest sistem, dar energia potenţială a avut o aplicaţie diferită. Apa înmagazinată în timpul fluxului de barajul unui estuar este eliberată pentru a pune în functiune o turbină generând electriciate – este exemplul uzinei La Rance din Franta. Un dezavantaj important al acestui tip de energie este costul mare. Necesită un timp mare de construcţie (între 5 şi 15 ani) şi trebuie luat în seamă şi impactul asupra mediului produs de schimbările regimului hidrodinamic. Alt factor negativ este distanţa mare între uzinele electrice şi utilizator, faptul că necesită linii de transmisie lungi. Avantajul mare îl constituie costul mic de operare şi întreţinere (mai mic de 5%) şi marea disponibilitate (peste 95%), cu un număr mare de grupuri de turbine generatoare. Exemple ale unor astfel de instalaţii sunt Uzina Electrică Kislaya (Kislogubskaya, Marea Albă, Rusia), ce utilizează o turbină de 0,4 MW şi a început să funcţioneze ca uzină pilot în 1968. Este cea de-a doua uzină în lume de acest fel. Altă centrală este plasată pe coasta de est a Canadei, la estuarul fluviului Annapolis, la Bay of Fundy, unde turbina a început să funcţioneze în 1984. Toate aceste aspecte nefavorabile determina multe ţări să nu investească în asemenea uzine.

ENERGIA VALURILOR

Valurile oceanelor sunt produse de efectul vântului (datorită energiei solare) ce suflă la suprafaţa apei. Valurile se deplasează cu o viteză ce depinde de lungimea de undă, deci nu există perfecţiune în mersul valurilor. Amplitudinea, energia şi direcţia de deplasare a valurilor variază pe parcursul anului. Energia unui val depinde de direcţia de deplasare, adâncimea mării, etc. şi este direct proporţională cu pătratul amplitudinii şi cu perioada cu care se deplasează. O perioadă mare (7-10 s) cu o amplitudine de 2 m poate avea mai mult de 40-50 kW/m. La fel ca multe alte energii regenerabile, energia valurilor nu este egal distribuită pe glob – între 30 şi 60 grade latitudine, în ambele emisfere, este localizată cea mai mare densitate de energie.

ENERGIA TERMALĂ A OCEANELOR (OTEC)

Energia termală a oceanelor are în vedere ciclul termodinamic între temperaturile reci ale apei din adâncuri şi apa caldă de la suprafaţă. Se estimează că întreaga cantitate de energie solară absorbită anual de către oceane este echivalentă cu de 4.000 de ori cererea de energie la nivel mondial pe aceeaşi perioadă. Principala problemă în ce priveşte acest gen de energie regenerabilă este că diferenţa de temperatură între apa caldă şi cea rece să fie de cel puţin 20 grade Celsius. Cu cât este mai mare diferenţa de temperatură, cu atât mai bine, iar această cerinţă poate fi satisfăcută doar în zonele tropicale şi ecuatoriale pe tot parcursul anului. Eficienţa sistemelor care utilizează energia termală este destul de redusă. Conversia ideală ce foloseşte ciclul termodinamic între 26°C şi 4°C este doar de 8% şi, din cauza pierderilor, ajunge în final la 3-4% eficienţă. În afară de dificultăţile amintite, sunt necesare sisteme de conducte lungi, care să transporte apa rece de la 1.000 m adâncime, poate chiar mai mult. Totuşi, sistemele OTEC pot fi folosite şi pentru producerea de apă rece, producerea de hidrogen, mări cultura şi desalinizarea apei. De aceea, în unele insule, această metodă ar putea fi o alternativă faţă de energia convenţională. Există două sisteme de conversie a energiei termale, cicluri deschise (experimentat la Natural Energy Laboratory of Hawaii) şi cicluri închise (insula Nauru).

poza2

1989-Începutul reciclării materialelor plastice

Lasă un răspuns

Procedura de confecţionare a plasticului a fost descoperită de către Alexander Parkes, în 1862, la Londra. Derivat din celuloză, acest material putea fi încalzit şi turnat în mii de modele, care îşi păstrau forma după răcire, şi se comporta asemenea cauciucului, la un cost mult mai mic. După mai bine de un secol de la descoperire, lumea avea să-şi pună problema găsirii unei strategii globale de refolosire a plasticului, pentru a economisi resursele de materii prime şi a salva ecosistemul planetar.

Prin reciclare se înţelege reintroducerea materialelor (deşeurilor) înapoi în ciclul de productie, pentru a putea fi remodelate şi refolosite. Dar, în ciuda aparenţelor, ideea nu este apanajul epocii moderne. Refolosirea s-a practicat încă din epoca preindustrială, când în Europa se colectau resturile de la prelucrarea bronzului şi a altor metale preţioase, pentru a fi retopite. În zonele cu mare consum de lemne şi cărbuni, cenuşa şi praful rămase după ardere erau adunate şi folosite la fabricarea cărămizilor pentru construcţii. Mai târziu, conflictele armate, mai ales cele două războaie mondiale, au generat o acută lipsă de resurse, de la metal şi sticlă la material plastic şi hârtie, iar reciclarea a luat un avânt considerabil. Guvernele ţărilor implicate în război au lansat campanii extinse pentru ca oamenii să colecteze şi să doneze plastic şi alte materiale refolosibile, iar după terminarea conflictului, ţările care aveau un deficit serios de materii prime, precum Japonia, au continuat pe scară largă aplicarea de astfel de programe pentru a-şi conserva resursele.

O LUME ÎNTREAGĂ RECICLEAZĂ

Anii ’70 au dat un alt impuls serios eforturilor de reciclare a maselor plastice şi a celorlalte materiale, în ţările industrializate, efort datorat creşterii globale a costurilor energetice (reciclarea foloseşte doar câteva procente din energia necesară producţiei primare a acestor materiale). Statele Unite dau un prim exemplu şi adoptă, în 1977, „Clean Water Act“, iar ulterior, în 1973, oraşul Berkley din California lansează pe scară extinsă primele programe de colectare, ridicând lunar deşeurile din gospodării. Iniţial erau adunate doar cele de hârtie, însă, după un timp, proiectul s-a extins şi la deşeurile de material plastic şi metal. Un incident legat de reciclarea şi depozitarea deşeurilor, în care comunitatea a jucat rolul principal, şi care a grăbit cotitura decisivă ce va avea loc în acest domeniu, s-a petrecut în 1987, când barjei „Mobro“, ce transporta deşeuri de plastic şi hârtie din New York în Carolina de Nord, i s-a interzis descărcarea. Barja cu deşeuri a fost direcţionată către Belize unde, la fel, i s-a refuzat intrarea în port, barja ajungând în cele din urmă înapoi în New York, loc în care încărcătura a fost incinerată.

1989 – STRATEGIE PE TERMEN LUNG

Finalul anilor ‘80 este considerat punctul de început al reciclării deşeurilor de material plastic şi de alte origini, atât prin implicarea materială şi legislativă a statului, cât şi prin favorizarea intensă a companiilor private de colectare şi reciclare. Iniţierea eforturilor avut loc în 1989, când tot oraşul californian Berkeley a interzis folosirea polistirenului la fabricarea casoletelor în care reţeaua McDonald’s păstra hamburgerii calzi. Interdicţia a generat aproape instant un efort comun al marilor companii producătoare de materiale plastice, pentru a demonstra că plasticul poate fi recuperat şi reciclat. Astfel că, 10 ani mai târziu, apăruseră, la nivelul Statelor Unite, aproape 1.700 de companii specializate în reciclarea industrială a materialelor plastice. Nici Europa nu a ramas în urmă şi, la 14 septembrie 1989, Comisia Comunităţilor Europene prezintă Consiliului şi Parlamentului European „Strategia comunitară pentru gestiunea deşeurilor“, un raport crucial pe baza căruia Consiliul Europei adopta, câteva luni mai târziu, Rezoluţia nr. 90 privind politica ţărilor comunitare în materie de deşeuri. Este actul care a fixat cadrul legal şi obiectivele pe termen lung pentru reciclarea maselor plastice şi a celorlalte tipuri de deşeuri. Este momentul în care se stabilesc politici eficiente pentru reutilizarea deşeurilor de mase plastice, pentru prevenirea la sursă a producerii deşeurilor, dar şi pentru eliminarea sigură, fără risc ecologic, a celor pentru care nu există o altă solutie de valorificare.

1997-2000 PERSPECTIVE DURABILE

În următorii ani, îndeosebi în 1997, Consiliul Europei şi Agenţia Europeană pentru Mediu introduc, prin câteva Rezoluţii, sistemul comunitar de etichetare ecologică, în special pentru ambalajele din plastic, şi promovează al V-lea „Program Comunitar de acţiune în domeniul mediului“, pentru perioada 1998-2000, intitulat „Către o dezvoltare durabilă“. Acesta stabileşte responsabilitatea fiecărui stat membru de a asigura o infrastructură corespunzătoare normelor comunitare şi a unei reţele de instalaţii care să asigure reciclarea, tratarea şi reducerea mişcării deşeurilor plastice. În legătură cu principiile strategice, sunt reconfirmate, prin legislaţia iniţiată în acelaşi an de cotitură,1989, principiile comunitare de bază ale „Programului celor trei R“: recuperare, reciclare, revalorificare“.

img0

Masdar/Abu Dhabi-Primul oraş funcţionabil pe bază de energie verde din lume

Lasă un răspuns

În limba arabă, „masdar“ înseamnă origine. Oraşul cu acest nume este o aşezare urbană eco şi un centru de excelenţă în domeniul cercetării şi implementării tehnologiilor verzi,  oferind locuitorilor săi un standard de viaţă ridicat, cu un impact minim asupra mediului.

Proiectul Masdar City a fost demarat în 2006 şi are ca termen de finalizare anul 2025. Situat la 17 km de capitala Abu Dhabi, are o suprafaţă de 6 km2. Numărul locuitorilor va ajunge la 40.000 la finalul proiectului şi va găzdui sute de firme, în special din domeniul cercetării energiilor regenerabile şi tehnologiilor verzi şi al comerţului cu produse eco, oferind peste 70.000 de locuri de muncă. În acest moment, sunt finalizate cele şase clădiri ale „Institutului Masdar de Ştiinţă şi Tehnologie (MIST)“, dezvoltat în parteneriat cu „Massachusetts Institute of Technology“ din SUA. Până la sfârşitul lui 2012 se estimează să mai fie finalizate prima clădire comercială a oraşului şi sediul sucursalei Siemens din Orientul Mijlociu. Studenţii şi profesorii institutului sunt primii locuitori ai oraşului, iar în anul şcolar 2010-2011, MIST a avut 132 de studenţi din 32 de ţări. Educaţia este predominant practică, orientată spre cercetări legate de schimbările climatice şi tehnologiile verzi. Multe din rezultatele cercetărilor sunt testate direct în oraş.

ARHITECTURA

Planul general al oraşului a fost realizat de firma britanică Foster&Partners şi au fost analizate cu mare atenţie condiţiile climatice ale locului. Astfel, Masdar va fi înconjurat de un zid perimetral care să împiedice vântul fierbinte să intre în oraş. Clădirile sunt orientate în raport cu soarele, străzile înguste, caracteristice oraşelor arabe, şi trotuarele umbrite fac ca, de exemplu, la orele amiezii, temperatura pe strazile din Masdar să fie cu până la 20oC mai mică decât cea de pe străzile din Abu Dhabi. Un turn înalt de 45 m va capta briza şi o va transmite pe străzile oraşului, asigurând ventilarea acestuia. Clădirile, cu o arhitectură modernă sau inspirate de tradiţia arabă, sunt astfel proiectate încât să utilizeze cu 54% mai puţină apă şi cu 51% mai puţină electricitate decât cele similare. Fiecare clădire va avea în dotare sisteme inteligente de monitorizare a consumului şi care vor permite intervenţia în cazul luminilor uitate aprinse, de exemplu.

Materialele de construcţie folosite sunt atent alese, pentru a avea un impact mai mic asupra mediului. Astfel, cimentul obişnuit este înlocuit cu beton ecologic, grinzile de susţinere sunt fabricate în întregime din oţel reciclat, panourile de aluminiu folosite la faţadele clădirilor conţin, în proporţie de 90%, aluminiu reciclat, iar vopseluri sunt pe bază de apă, fără compuşi organici volatili care să dăuneze sănătăţii.

ENERGIA

În prezent, Masdar este alimentat în întregime cu energie solară. O uzină fotovoltaică de 10 MW, construită pe o suprafaţă de 22 hectare, este deja operaţională, fiind şi cea mai mare uzină din Orientul Mijlociu. Ea alimentează clădirile MIST, administrative şi activităţile curente de construcţie din oraş. Acoperişurile institutului sunt acoperite cu panouri solare ce produc 1MW suplimentar de energie, furnizând astfel aproximativ 20% din necesarul total de energie al clădirilor. Specialiştii vor ca în exteriorul oraşului să fie instalate centrale eoliene cu o capacitate de 20 MW energie. În plus, se intenţionează ca Masdar să găzduiască cea mai mare uzină de electricitate pe bază de hidrogen din lume.

APA

Apa folosită în oraş este obţinută prin prelucrarea apei mării într-o uzină de desalinizare alimentată de energia solară. Pentru că se doreşte un consum cât mai mic, se folosesc o varietate de tehnologii şi un sistem de conducte foarte eficient, dispozitive de măsurare performante, care informează consumatorii despre consum şi care identifică pierderile din sistem. Apa reziduală este reciclată şi folosită la îngrijirea spaţiilor verzi.

TRANSPORTUL

Oraşul va fi legat de Abu Dhabi prin linii de metrou. Nici o maşină pe bază de combustibili fosili nu va avea acces în oraş. Nivelul stradal va fi exclusiv pietonal, străzile umbroase fiind destinate încurajării mersului pe jos. Reţeaua de transport va fi subterană şi va cuprinde mijloace de transport în comun, de genul autobuzelor şi tramvaielor electrice, pe bază de baterii alimentate de panouri solare. Sistemul public de transport este conceput în aşa fel încât nici o locaţie să nu fie la mai mult de 200-300 metri de o staţie.

DEŞEURILE

Masdar doreşte să fie primul oraş în care deşeurile sunt reduse la zero. Fiecare clădire va avea spaţii speciale pentru diferitele tipuri de deşeuri, sortarea lor făcându-se încă din această fază. Deşeurile biologice vor fi utilizate pentru crearea de îngrăşământ sau biocombustibil, iar cele de natură industrială vor fi reciclate sau reutilizate de cât mai multe ori posibil.

Green nature landscape with planet Earth

Directiva UE: 20% energie regenerabilă în 2020

Lasă un răspuns

În martie 2007, Uniunea Europeană a adoptat o nouă politică în legătură cu energia regenerabilă şi a fixat drept ţintă obţinerea a minimum 20% din necesarul energetic UE din surse regenerabile, până în anul 2020.

Prin procentul vizat de 20% se vor reduce emisiile de CO2 cu 600-900 de milioane de tone pe an şi se va reduce consumul de combustibil fosil cu 200-300 de milioane de tone pe an, conform Comisiei Europene. În acelaşi timp, în urma acestei decizii, în final, vor crea un milion de locuri de muncă. Pentru a atinge această ţintă, Comisia Europeană a elaborat o serie de noi directive ce vizează atât industria energetică, cât şi regimul construcţiilor publice şi private. Obiectivele politicii energetice europene sunt sintetizate în forma 20-20-20 („Energie-Schimbari climatice”) şi se referă la:

1. Scăderea cu 20% a consumului de energie din combustibili fosili prin adoptarea de măsuri de eficientizare şi economisire a utilizării consumului energetic, precum izolarea termică a clădirilor sau utilizarea de becuri economice;

2. Producere a minimum 20% din necesarul de energie prin folosirea de resurse regenerabile;

3. Atingerea primelor două obiective până în anul 2020 şi creşterea cu 20% a eficienţei energetice.

Deoarece, la nivelul UE, peste 40% din energia curentă e utilizată de către construcţii (rezidenţiale, publice şi industriale), UE a emis o directivă şi în legătură cu performanţa energetică a construcţiilor. Astfel, clădirile vor fi evaluate şi vor primi un certificat de eficienţă energetică obligatoriu în orice contract de vânzare-cumpărare de imobile. Mai mult, utilizarea de soluţii de eficientizare energetică va fi obligatorie pentru autorizarea tuturor construcţiilor noi sau în cazul renovării construcţiilor existente. Această directivă propune un sistem de calculare a taxelor şi impozitelor în funcţie de performanţă energetică a clădirii, asemenea sistemului de taxare a autovehiculelor în funcţie de gradul lor de poluare.

CUM SE VA ATINGE ACEST OBIECTIV UE?

Pentru că este vorba de creşteri substanţiale în toate cele trei sectoare ale energiei regenerabile: electricitate, încălzire şi răcire şi transport, succesul acţiunii presupune un efort concentrat din partea tuturor guvernelor statelor UE, a industriei şi a publicului. Încă din anii ‘80, UE sprijină energia regenerabilă prin intermediul politicilor, al legislaţiei, al finanţărilor şi al cercetării, devenind astfel un lider mondial în domeniul energiilor regenerabile, sector devenit important şi din punct de vedere economic. Conform www.scribd.com, energia regenerabilă în UE înregistrează o cifră de afaceri de 30 miliarde euro şi oferă 350.000 de locuri de muncă. Pe măsură ce tehnologiile s-au dezvoltat, unele forme de energie, mai ales cea eoliană, au cunoscut o utilizare mai intensă. Dar dezvoltarea nu s-a manifestat egal în UE, iar energiile regenerabile reprezintă doar o pondere mică din totalul mixului energetic al UE în comparaţie cu dominaţia gazului, petrolului şi cărbunelui. Deoarece costurile externe ale combustibililor fosili, precum impactul asupra mediului, nu sunt luate în totalitate în considerare, energiile regenerabile nu sunt deocamdată competitive cu sursele conventionale de energie.

ENERGIA SOLARĂ, SOLUŢIA SALVATOARE

Chiar dacă UE deţine prima poziţie în ceea ce priveşte utilizarea energiei solare, asigurând 65% din producţia mondială de energie de acest tip, la nivel global, mai puţin de 1% din energia folosită este de provenientă solară, în special din cauza costurilor mai ridicate şi a naturii sale intermitente comparativ cu energia convenţională. Dintre ţările Uniunii Europene, Germania şi Spania sunt cele mai avansate în dezvoltarea şi utilizarea energiei solare. Aceste ţări au investit masiv în dezvoltarea tehnologiilor solare şi au implementat un sistem de subvenţii publice pentru stimularea producătorilor de energie solară. Spre exemplu, Germania subvenţionează energia solară plătind pentru aceasta un preţ mai mare decât preţul de comercializare pe piaţă. Această politică se aplică inclusiv producătorilor domestici care, prin instalarea de panouri fotovoltaice, produc un surplus de energie ce este apoi directionat către reţeaua energetică naţională. Totuşi, datorită inovaţiilor tehnologice şi dezvoltării de „ferme solare“, costul de producţie a energiei solare a scăzut substanţial, apreciindu-se că până în 2030 energia solară va reprezenta 7% din consumul energetic global.

STRATEGIA DIN ROMÂNIA

Profilul energetic complex al ţării noastre face ca toate măsurile UE să devină importante. În acest sens, România a considerat că este necesar să se implice şi să promoveze proiecte precum gazoductul Nabucco, interconectorul AGRI, oleoductul PEOP. De asemenea, se doreşte să se accentueze rolul Mării Negre pe harta energetică a UE, prin prisma atuurilor multiple ale acestui bazin (rezerve potenţiale de hidrocarburi, poziţionare pe ruta transportului hidrocarburilor caspice, platformă de cooperare în domeniul energiilor regenerabile între ţările riverane).

UE este cel mai mare importator de energie din lume, cu un import de circa 50% din necesarul de energie. În acest context, asigurarea securităţii energetice este un obiectiv prioritar al Uniunii Europene, accentuat mai ales după „crizele gazului” determinate de conflictul comercial dintre Rusia şi Ucraina din 2006 şi 2009.

REALIZAREA SECURITĂŢII ENERGETICE A UE ARE MAI MULTE DIMENSIUNI:

•Diversificarea surselor şi rutelor de transport al gazului natural (26% din consumul de gaz al Uniunii provine din Rusia);

•Interconectarea ţărilor UE până în 2015, astfel încât nici un stat membru să nu mai ramână izolat în situaţii de criză;

•Scăderea dependenţei de sursele convenţionale prin: creşterea ponderii energiilor regenerabile în producţie şi consum şi creşterea eficienţei energetice;

•Dialogul consolidat cu furnizorii cheie ai Uniunii, actuali şi de perspectivă.

•O abordare comună pentru energie a aparut, embrionar, în 1996/1997 (primul Pachet Energie-Piaţa Internă). Paşii determinanţi în consolidarea unei politici energetice comune a UE sunt, însă, relativ recenţi, respectiv:

•Adoptarea pachetului de ţinte 20-20-20 la Consiliul European din 2007 (creşterea cu 20% a eficienţei energetice, reducerea cu 20% a emisiilor de gaz cu efect de seră şi creşterea cu 20% a ponderii energiei regenerabile);

• Înscrierea în Tratatul Lisabona, pentru prima dată, a unei baze juridice pentru politica energetică comună, în articolul 194. Obiectivele politicii energetice comune sunt: competitivitate, securitatea aprovizionării şi sustenabilitate;

•Prezentarea a două Comunicări de referinţă de către Comisia Europeană, în noiembrie 2010: „Strategia Energetică a UE 2020” şi „Infrastructura energetică prioritară la orizontul 2020 şi ulterior”;

•Organizarea unui Consiliu European dedicat Energiei (şi inovării), la 4 februarie 2011;

•Elaborarea unui Plan de Acţiune pentru interconectări Nord-Sud în Europa Centrală şi de Sud-Est, regiune cu vulnerabilitate aparte la fluctuaţiile în aprovizionarea cu energie (februarie-noiembrie 2011);

•Lansarea unui exerciţiu vizionar pentru energia Uniunii la orizontul 2050 (elaborarea Foii de Parcurs pentru Energie 2050 – exerciţiu în curs de derulare).

PLANURILE COMISIEI EUROPENE CU PRIVIRE LA ENERGIA REGENERABILĂ PÂNĂ ÎN 2020:

•Energiile regenerabile vor produce cantităţi tot mai mari de electricitate în următorii ani. Conform previziunilor, producţia de electricitate se va tripla în perioada 2004-2020.

•Încălzirea regenerabilă înregistrează o creştere, producţia previzionată urmând să crească în mod constant până în 2020.

•Producţia crescută de energie regenerabilă a început să aducă beneficii semnificative pentru mediu, printre care se află evitarea a sute de milioane de tone de emisii de CO2 în fiecare an.

conducte-gaze

GDF SUEZ Energy România – proiect de modernizare a reţelei de gaze naturale în Bucureşti

Lasă un răspuns

Ministrul Economiei, Daniel Chiţoiu, a aprobat un contract de finanţare pentru implementarea unui proiect al GDF SUEZ Energy România în capitală. Acesta are în vedere modernizarea reţelei de gaze naturale şi creşterea capacităţii tehnice a sistemului de distribuţie de gaze naturale din Bucureşti prin dezvoltarea reţelei de medie presiune. Valoarea totală a contractului este de 65,94 milioane lei, iar proiectul se încadrează în axa prioritară 4, „Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice“. Prin implementarea acestui proiect se va extinde reţeaua de distribuţie a gazelor în Bucureşti, urmând a fi construite 16 noi tronsoane de conducte, în lungime totală de 70,4 km. Astfel, lungimea totală a reţelei modernizate, de medie presiune, va fi de 395,75 km.

goana-dupa-petrol-mai-acerba-ca-niciodata-fff17_article-main-image

Remodelarea strategiilor – ce fac companiile energetice la sfârşitul superciclului materiilor prime

Lasă un răspuns

Strategiile de dezvoltare pe termen mediu şi lung ale coloşilor energetici au suferit modificări majore în ultimii ani, ca urmare a efectelor crizei economiei globale, dar şi a importanţei tot mai mari acordate mediului înconjurător.

De la strategiile de marketing orientate către creşterea consumului energetic şi, prin urmare, a consumului de resurse energetice, companiile multinaţionale au abordat în ultima perioadă cu mai mare atenţie problema eficienţei energetice şi a managementului energetic pentru consumatori. Criza economică a readus în actualitate importanţa gestionării eficiente a resurselor energetice şi limitarea costurilor energetice de producţie. Intensitatea energetică a devenit, pentru economiile dezvoltate, obiectiv de importanţă strategică pentru supravieţuirea unor domenii industriale de interes naţional. La toate acestea s-a adaugat escaladarea preţurilor resurselor energetice în perioada de boom economic, între anii 2002-2008, an în care preţul petrolului a atins maximul istoric de 147 dolari/baril. Dar tocmai această scumpire a resurselor, ajunsă la apogeu, pare să fie cea care va da semnalul pentru revenirea pe trend crescător a economiei globale.

PREŢUL PETROLULUI LA NIVEL MONDIAL

Analiştii băncii americane Morgan Stanley susţin, într-un amplu material publicat de „Financial Times“, că „atunci când preţurile ating pragul în care consumul de petrol reprezintă 6% din Produsul  Intern Brut, cererea scade, iar creşterea stagnează. Economia mondială a atins acest prag chiar înainte de scăderea recentă a preţurilor materiilor prime“. Ruchir Sharma, analist la Morgan Stanley, citat de „Financial Times“ consideră că scăderea preţurilor petrolului la nivel mondial reprezintă începutul unei schimbări majore în economia globală şi sfârşitul „superciclului materiilor prime“, ceea ce va aduce probleme pentru marii producători de materii prime. Banca se aşteaptă ca balonul materilor prime să facă implozie, astfel că preţurile petrolului la nivel mondial se vor reduce, în timp ce creşterea economică va accelera. Acest proces va dura aproximativ 20 de ani, iar apoi se va intra într-o nouă decadă de scumpire a petrolului.

Frenezia materiilor prime a dus la dezvoltarea unei noi industrii a fondurilor de investiţii care le-a permis chiar şi oamenilor de rând să tranzacţioneze materii prime. Suma totală investită în fondurile care tranzacţionează materii prime a crescut mai mult decât dublu în ultimii cinci ani, la peste 400 miliarde dolari anul trecut. „Implozia bulei speculative a materiilor prime a avut un impact mai mare decât cea a «dotcom». În timp ce creşterile preţurilor acţiunilor impulsionează în general economia, preţurile materiilor prime, precum cele ale petrolului, reprezintă costuri pentru companii şi pentru consumatori, iar economia scade“, a concluzionat Ruchir Sharma.

GOANA DUPA PETROL

Cu alte cuvinte, companiile energetice multinaţionale vor avea vânzări mai mici ca valoare la vânzări cantitative egale, prin modificarea preţurilor pe pieţele internaţionale. Asta nu înseamnă însă că cifra de afaceri a companiilor din sectorul energetic este ameninţată în vreun fel, deoarece, potrivit Agentiei Internaţionale pentru Energie (AEI), omenirea va avea nevoie de şi mai mult petrol – îndeajuns ca să determine consumul global să urce cu 35% pâna în 2030. Goana după petrol va fi doar o parte din problema energetică. Cererea totală pe plan mondial – care include petrol, cărbune, gaze naturale, energie nucleară, dar şi cea produsă din surse regenerabile (eoliană, solară său hidro) – este previzionată să se majoreze cu 65% în următoarele două decenii, potrivit AEI.

Asta înseamnă că scăderea preţurilor pentru resursele energetice primare va funcţiona doar în tandem cu creşterea cererii de resurse, ceea ce contravine oarecum regulilor economice elementare. De obicei, evoluţiile sunt inverse, cererea în creştere determină preţuri în creştere, iar cererea în scădere determină diminuarea producţiei pentru stabilizarea preţurilor. Cam în acest fel a funcţionat piaţa energetică în ultimii 40 de ani. Dar în ultimii doi ani, începând cu sfârşitul lui 2010, priorităţile au fost inversate. Oportunităţile vin din zona serviciilor pe care companiile energetice le dezvoltă pentru clienţii proprii şi prin care reduc ponderea producţiei în totalul cifrei de afaceri realizată de companii. „Începând din 2005, dar cu o tendinţă netă de accelerare din 2009, zona serviciilor prestate clienţilor marilor companii energetice a crescut cu o medie anuală de 1,7% din cifra de afaceri. În 2011, estimările noastre indică un salt de 2,23%, ceea ce arată clar orientarea strategiilor către diversificarea portofoliului de servicii oferite aceluiaşi client, care achizitionează şi resursele energetice, dar şi serviciile conexe de la acelaşi furnizor“, se arată într-o analiză realizată de compania de consultanţă KPMG Europe despre cele mai dezvoltate 30 de economii de pe glob. În acest context, analiza specialiştilor KPMG arată că miza afacerilor energetice se transferă treptat din zona consumului de resurse într-o zonă mult mai complexă, a eficienţei energetice la care poate ajunge consumatorul final prin serviciile prestate de compania furnizoare.

shutterstock_133947317

Finanţările europene pentru eficienţa energetică –soluţia optimă pe timp de criză

Lasă un răspuns

BERD şi Uniunea Europeană au finanţat 88 de proiecte de eficienţa energetică, în valoare totala de 60 milioane de euro, prin programul Facilitate de Finanţare pentru Eficienţa Energetică (EEEF), derulat în perioada martie 2009 – martie 2012 pentru companiile româneşti. Finanţările au fost oferite prin şase banci comerciale, pe baza studiilor realizate de Tractebel Engineering, în calitate de consultant tehnic.

România importa anual aproximativ 38% din necesarul de resurse energetice primare, în timp ce potenţialul de creştere a eficienţei energetice este de aproximativ 35%. Practic, dacă se va acţiona serios în sensul reducerii risipei de energie, dependenţa de importuri s-ar putea transforma într-o măsură ce ar viza mai mult câştigurile financiare şi mai puţin securitatea aprovizionării cu energie. Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică ne-au obişnuit cu o creştere a costurilor aferente consumului de resurse energetice primare direct proporţională cu creşterea Produsului Intern Brut. Doar în ultimii trei ani ritmul de creştere a costurilor cu energia consumată a fost mai lent decât creşterea PIB, ca urmare a acţiunilor de eficientizare a consumurilor energetice în sectoarele industriale energofage. Specialiştii consideră însă că este necesară o „decuplare totală“ a evoluţiei consumului de energie în raport cu PIB-ul şi recomandă ca soluţie energia din surse regenerabile. Creşterea eficienţei energetice şi a ponderii surselor regenerabile va duce la reducerea importurilor de energie şi, mai ales, la crearea de locuri de muncă. Potenţialul este destul de mare. Au fost făcuţi paşi importanţi, dar nu ş-au facut suficiente proiecte privind eficienţa energetică. În perioada de criză economică prin care trece România, investiţiile guvernamentale în reabilitarea termică a clădirilor şi susţinerea logistică a proiectelor de producţie a energiei regenerabile, dar şi a echipamentelor necesare pentru a obţine astfel de energie ar putea crea mii de locuri de muncă, în timp ce balanţa comercială externă a României s-ar putea echilibra prin reducerea importurilor de resurse energetice primare.

PROGRAMUL EEEF – UN SUCCES CU PROIECTE ÎN VALOARE DE PESTE 95 MILIOANE DE EURO

Programul de finanţare oferit de BERD în parteneriat cu UE, a cărui consiliere tehnică a fost asigurată de compania Tractebel Engineering, s-a dovedit un succes prin realizarea unor proiecte de eficienţă energetică în valoare totală de 95,3 milioane euro, din care finanţările programului au fost de 60,28 milioane euro, iar granturile au depăşit 9 milioane de euro. Consultanţa tehnică a fost oferită gratuit de compania Tractebel Engineering, în baza acordurilor cu instituţiile ce asigură finanţarea.

Pentru acest program de finanţare, companii eligibile din agricultură şi industrie au aplicat pentru:

• Investiţii în echipamente ce aduc minimum 20% economii de energie;

• Reabilitarea cazanelor (automatizări, economizoare, arzătoare, izolaţii);

• Îmbunătăţirea proceselor tehnologice (rezultând economii de energie);

• Îmbunătăţirea transportului şi distribuţiei aburului (recuperarea condensului);

• Recuperarea căldurii din procese tehnologice;

• Automatizări şi sisteme de control;

• Variatoare de turaţie, convertizoare de frecvenţă etc.;

• Sisteme de management energetic;

• Investiţii în reabilitarea clădirilor

– minimum 30% economii de energie;

• Reabilitarea termică a halelor industriale, sediilor administrative, fermelor, hotelurilor etc.;

• Sisteme eficiente de iluminat;

• Înlocuirea cazanelor vechi cu cazane performante;

• Sisteme de producere combinată a energiei (co- sau tri-generare).

ROSEFF – NOUA FACILITATE DE FINANŢARE UE-BERD DIN 2012

Începând cu anul 2012, pentru următorii trei ani, a fost lansat un nou program de finanţare pentru eficienţa energetică – Facilitatea de finanţare pentru eficienţa energetică şi regenerabilă – ROSEFF, program destinat IMM-urilor cu o cifră de afaceri mai mică de 50 de milioane de euro şi un număr de maximum 249 de angajaţi.

Scopul constă în finanţarea proiectelor de:

• Eficienţă energetică;

• Regenerabile: micro hidro, eoliene, solare, biomasă;

• Clădiri: administrative, comerciale şi rezidenţiale;

• Buget: 60 milioane euro;

• Clienţi eligibili: IMM (<250 angajaţi şi <50 milioane euro cifra de afaceri);

• Consultanţa tehnică: gratuită pentru aplicanţi;

• Valoare maximă a împrumutului: 1 milion euro;

• Grant: 0,10% – 15% în funcţie de proiect;

• Durata facilităţii: 36 luni.

Consultantul tehnic pentru acest proiect este tot compania Tractebel Engineering. Reprezentanţii companiei au schiţat şi o fişă a etapelor ce trebuie parcurse pentru obţinerea unei astfel de finanţări, pentru a exemplifica uşurinţa cu care orice firmă interesată poate obţine finanţare pentru eficienţa energetică.

Etapele finanţării:

1. Discuţie cu Tractebel Engineering şi cu banca participantă

• Clientul discută eligibilitatea tehnică a proiectului şi respectiv eligibilitatea financiară a companiei;

2. Scrisoare de Angajament (o pagină)

• Clientul o semnează şi o trimite la Tractebel Engineering şi la bancă;

3. „Green Light“ de la banca participantă;

• Green Light = acord de principiu în vederea finanţării clientului trimis la Tractebel Engineering

4. Studiu tehnico-economic (gratuit) elaborat de Tractebel Engineering

• „Rational Energy Utilisation Plan“ (REUP) + Auditul Energetic (dacă este necesar)

5. Împrumut semnat de client cu banca participantă;

6. Investiţie în eficienţă energetică implementată de client

7. Realizarea investiţiei şi implementarea măsurilor de eficienţă energetică recomandate în REUP etc.

8. Verificare implementare proiect

• Raport de verificare de la consultantul verificator (MWH)

9. Grant UE de 15%