Strategiile de dezvoltare pe termen mediu şi lung ale coloşilor energetici au suferit modificări majore în ultimii ani, ca urmare a efectelor crizei economiei globale, dar şi a importanţei tot mai mari acordate mediului înconjurător.

De la strategiile de marketing orientate către creşterea consumului energetic şi, prin urmare, a consumului de resurse energetice, companiile multinaţionale au abordat în ultima perioadă cu mai mare atenţie problema eficienţei energetice şi a managementului energetic pentru consumatori. Criza economică a readus în actualitate importanţa gestionării eficiente a resurselor energetice şi limitarea costurilor energetice de producţie. Intensitatea energetică a devenit, pentru economiile dezvoltate, obiectiv de importanţă strategică pentru supravieţuirea unor domenii industriale de interes naţional. La toate acestea s-a adaugat escaladarea preţurilor resurselor energetice în perioada de boom economic, între anii 2002-2008, an în care preţul petrolului a atins maximul istoric de 147 dolari/baril. Dar tocmai această scumpire a resurselor, ajunsă la apogeu, pare să fie cea care va da semnalul pentru revenirea pe trend crescător a economiei globale.

PREŢUL PETROLULUI LA NIVEL MONDIAL

Analiştii băncii americane Morgan Stanley susţin, într-un amplu material publicat de „Financial Times“, că „atunci când preţurile ating pragul în care consumul de petrol reprezintă 6% din Produsul  Intern Brut, cererea scade, iar creşterea stagnează. Economia mondială a atins acest prag chiar înainte de scăderea recentă a preţurilor materiilor prime“. Ruchir Sharma, analist la Morgan Stanley, citat de „Financial Times“ consideră că scăderea preţurilor petrolului la nivel mondial reprezintă începutul unei schimbări majore în economia globală şi sfârşitul „superciclului materiilor prime“, ceea ce va aduce probleme pentru marii producători de materii prime. Banca se aşteaptă ca balonul materilor prime să facă implozie, astfel că preţurile petrolului la nivel mondial se vor reduce, în timp ce creşterea economică va accelera. Acest proces va dura aproximativ 20 de ani, iar apoi se va intra într-o nouă decadă de scumpire a petrolului.

Frenezia materiilor prime a dus la dezvoltarea unei noi industrii a fondurilor de investiţii care le-a permis chiar şi oamenilor de rând să tranzacţioneze materii prime. Suma totală investită în fondurile care tranzacţionează materii prime a crescut mai mult decât dublu în ultimii cinci ani, la peste 400 miliarde dolari anul trecut. „Implozia bulei speculative a materiilor prime a avut un impact mai mare decât cea a «dotcom». În timp ce creşterile preţurilor acţiunilor impulsionează în general economia, preţurile materiilor prime, precum cele ale petrolului, reprezintă costuri pentru companii şi pentru consumatori, iar economia scade“, a concluzionat Ruchir Sharma.

GOANA DUPA PETROL

Cu alte cuvinte, companiile energetice multinaţionale vor avea vânzări mai mici ca valoare la vânzări cantitative egale, prin modificarea preţurilor pe pieţele internaţionale. Asta nu înseamnă însă că cifra de afaceri a companiilor din sectorul energetic este ameninţată în vreun fel, deoarece, potrivit Agentiei Internaţionale pentru Energie (AEI), omenirea va avea nevoie de şi mai mult petrol – îndeajuns ca să determine consumul global să urce cu 35% pâna în 2030. Goana după petrol va fi doar o parte din problema energetică. Cererea totală pe plan mondial – care include petrol, cărbune, gaze naturale, energie nucleară, dar şi cea produsă din surse regenerabile (eoliană, solară său hidro) – este previzionată să se majoreze cu 65% în următoarele două decenii, potrivit AEI.

Asta înseamnă că scăderea preţurilor pentru resursele energetice primare va funcţiona doar în tandem cu creşterea cererii de resurse, ceea ce contravine oarecum regulilor economice elementare. De obicei, evoluţiile sunt inverse, cererea în creştere determină preţuri în creştere, iar cererea în scădere determină diminuarea producţiei pentru stabilizarea preţurilor. Cam în acest fel a funcţionat piaţa energetică în ultimii 40 de ani. Dar în ultimii doi ani, începând cu sfârşitul lui 2010, priorităţile au fost inversate. Oportunităţile vin din zona serviciilor pe care companiile energetice le dezvoltă pentru clienţii proprii şi prin care reduc ponderea producţiei în totalul cifrei de afaceri realizată de companii. „Începând din 2005, dar cu o tendinţă netă de accelerare din 2009, zona serviciilor prestate clienţilor marilor companii energetice a crescut cu o medie anuală de 1,7% din cifra de afaceri. În 2011, estimările noastre indică un salt de 2,23%, ceea ce arată clar orientarea strategiilor către diversificarea portofoliului de servicii oferite aceluiaşi client, care achizitionează şi resursele energetice, dar şi serviciile conexe de la acelaşi furnizor“, se arată într-o analiză realizată de compania de consultanţă KPMG Europe despre cele mai dezvoltate 30 de economii de pe glob. În acest context, analiza specialiştilor KPMG arată că miza afacerilor energetice se transferă treptat din zona consumului de resurse într-o zonă mult mai complexă, a eficienţei energetice la care poate ajunge consumatorul final prin serviciile prestate de compania furnizoare.