Arhiva categoriei: Informaţii

accueil_image_01

Hydro-Quebec

Lasă un răspuns

Quebec intenţionează să reducă emisiile GHC cu până la 20% până în 2020, raportat la nivelul anului 1990. Canada are ca obiectiv o reducere totală de 17% faţă de nivelul anului 2005. În lupta împotriva încălzirii globale, hidroenergia are o contribuţie majoră. Centralele hidroelectrice ce folosesc apă stocată în rezervoare pentru producerea de electricitate emit de 40 ori mai puţine GHC decât staţiile cu petrol şi de 100 ori mai puţin decât cele cu cărbune.

energie-verde-fotosinteza-shutterstock

Energia regenerabilă scumpeşte megawatul

Lasă un răspuns

Radu Regman, director în cadrul ANRE, a declarat că impactul energiei regenerabile ar putea să determine o creştere de 5-7% a preţului energiei electrice în 2011. Acest lucru presupune o majorare de 2,5 euro pe MWh, întrucât producătorii de energie din surse regenerabile primesc certificate verzi ca scheme de sprijin. Potrivit calculelor realizate de ANRE, până în anul 2017, preţul de producţie al energiei ar putea creşte cu 33 de euro, adică 73%, de la 45 euro pe MWh, cât este în prezent, la aproximativ 78 euro pe MWh. „Prevedem că, datorită întregului ansamblu, probabil în doi ani vom avea un exces de certificate pe piaţă, deci e posibil ca preţul să scadă, dar, datorită preve derilor potrivit cărora producătorii pot ţine certificatele timp de trei ani, nu va scădea preţul“, a precizat Radu Regman.

sonda-petrol-shutterstock

Piaţa energiei şi schimbările politice din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu

Lasă un răspuns

Era nevoie de o abordare politică diferită a economiei globale pentru a justifica schimbările financiare majore ce vor interveni pe plan mondial, ca urmare a crizei datoriilor suverane. Şi această abordare politică diferită a venit din nordul continentului african, scena unor confruntări politice asemănătoare şirului de revolte din 1989 din estul Europei. Efectele crizei financiare din perioada 2007–2009 asupra economiilor nord-africane şi asupra celor din Orientul Mijlociu au fost un argument suficient pentru a aprinde scânteia nemulţumirilor sociale, pe fondul scăderii nivelului de trai şi al scumpirii produselor alimentare de bază.

SCHIMBĂRI PE PIAŢA PETROLULUI

Efectele imediate ale convulsiilor sociale s-au făcut resimţite în preţul petrolului şi în preţul alimentelor, al căror ritm de creştere a fost accelerat de fiecare stat intrat în hora protestelor. Statistic vorbind, cei mai afectaţi de criza politică din Libia şi Egipt – prin prisma importurilor de petrol – sunt italienii, francezii şi germanii, conform Agenţiei Internaţionale a Energiei, AIE. Ceea ce îngrijorează însă cel mai tare, în ciuda asigurărilor venite dinspre arabi, este incertitudinea din zonă. Scenariile nu sunt deloc optimiste, iar atentatul de la cea mai mare rafinărie din Irak demonstrează vulnerabilitatea zonei.

„Suntem în contact cu AIE şi avem capacitatea de a reacţiona în caz de întrerupere a aprovizionării“, a declarat purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney, referindu-se la aprovizionarea cu petrol, fără a preciza ce măsuri ar putea lua Administraţia Obama pentru a face faţă unei astfel de situaţii. „Creşterea actuală a preţului petrolului, provocată de turbulenţele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, constituie o ameninţare gravă pentru creşterea economică în lume“, a estimat premierul rus Vladimir Putin, citat de AFP. El a arătat că Rusia nu doreşte o asemenea creştere a preţului petrolului şi a recunoscut că economia rusă „va fi afectată“ ca toate celelalte. „Nu trebuie să lăsăm ca preţurile să crească într-un mod atât de brutal“, a adăugat el.

Richard Gowan, expert în probleme de securitate a Africii şi în chestiuni privind Naţiunile Unite la European

Council on Foreign Relations, susţine că ceea ce se întâmplă în ţările nord-africane nu este un „război pentru petrol“, ci o criză umanitară. Expertul a afirmat că, cel mai probabil, în Libia nici Muammar Gaddafi, nici rebelii nu vor câştiga conflictul în viitorul apropiat. Gowan e convins că „ne îndreptăm, cel mai probabil, spre un impas şi, în cele din urmă, spre negocieri pentru un acord de pace – deşi sprijinitorii lui Gaddafi ar putea să-l răstoarne de la putere, în special în cazul în care vor înţelege cât de izolat este el“.

REACŢIA ADMINISTRAŢIEI AMERICANE

Richard Gowan susţine că, în cazul Libiei, Administraţia Americană a acţionat lent, „însă diplomaţia sa prudentă s-a asigurat mai întâi că Rusia şi China au decis să nu-şi exprime dreptul de veto în legătură cu rezoluţia legată de Libia. O abordare mai agresivă din partea Statelor Unite ar fi putut aliena Moscova şi Beijing. China are interese economice majore în Libia, iar regimul de la Beijing a fost tulburat de evenimentele de acolo. Spre deosebire de alţi analişti, nu sunt la fel de surprins că oficialii chinezi au acceptat rezoluţia. De asemenea, cred că Rusia a înţeles că, dacă îşi va utiliza dreptul de veto, va pierde o grămadă de prieteni din lumea arabă“.

Pentru cei care studiază cu atenţie harta revoltelor sociale din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, este lesne de observat că toate aceste ţări, cu excepţia Kuweitului şi Arabiei Saudite, pot reprezenta un real debuşeu de producţie şi consum pentru economiile dezvoltate. Calculele realizate de AIE arată faptul că, exceptând Egiptul – care are posibilitatea de a controla traficul naval prin Canalul Suez – zonele de conflict din Africa de Nord furnizează economiei mondiale mai puţin de 4,1% din resursele energetice. Pericolul major vine însă din extinderea revoltelor în Orientul Mijlociu şi zona Golfului Persic, acolo unde revoltele au cuprins ţări precum Arabia Saudită, Kuweit, Irak sau Iran, mari exportatori de petrol şi principali furnizori de resurse energetic pentru economia globală. Analizate din ambele perspective, evenimentele sociale şi politice de la începutul acestui an conduc, fără nicio îndoială, spre concluzia că, pentru marile puteri economice şi politice ale lumii, s au deschis pe tabla de şah două câmpuri de bătălie distincte. Un prim teren de bătălie economică se află în nordul Africii şi este format din ţări cu un mare potenţial de consum, în cazul în care se va obţine o minimă creştere a nivelului de trai în rândul populaţiei. Cealaltă zonă de conflict economic – poziţionată în Orientul Mijlociu şi Golful Persic – creează incertitudini în ceea ce priveşte asigurarea resurselor energetice pentru creşterea economică global prognozată pentru anul 2011. Statele dezvoltate care vor reuşi să deţină controlul asupra acestor resurse, dar nu vor neglija şi potenţiala piaţă de consum din nordul Africii, vor avea şansa să depăşească mult mai uşor perioada dificilă pe care o traversează economia globală.

Cat-de-sigura-este-energia-nucleara-

Industria nucleară în pericol?

Lasă un răspuns

Exploziile de la centrala nucleară niponă de la Fukushima (declanşate în urma cutremurului şi a replicilor acestuia) au adus lumea întreagă în pragul panicii. „Vorbim de Apocalipsă, şi cred că acest cuvânt este foarte bine ales“, a afirmat comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, în faţa unei comisii a Parlamentului European, la Bruxelles. Cancelarul german, Angela Merkel, a anunţat închiderea imediată şi pentru o perioadă de trei luni a tuturor reactoarelor date în funcţiune în Germania „înainte de 1980“. „Vom demara un proces de verificare a tuturor centralelor nucleare“, a declarat cancelarul german în cadrul unei conferinţe de presă. Această examinare va avea drept consecinţă „oprirea tuturor reactoarelor care au intrat în funcţiune înainte de 1980, pe durata moratoriului“, a adăugat ea. Merkel anunţase luni un moratoriu de trei luni privind prelungirea duratei de viaţă a centralelor nucleare, în timp ce accidentul nuclear din Japonia a exacerbate ostilitatea tradiţională a populaţiei germane faţă de energia atomică.

00080282e941112ff8850e

Chinezii investesc în transportatorii de energie

Lasă un răspuns

State Grid Corporation of China (SGCC) este interesată să intre pe piaţa transportatorilor de energie din Europa şi nordul Africii, prin achiziţia unor pachete de acţiuni la companiile de transport energie electrică. SGCC a făcut mai multe propuneri de investiţii, ea manifestându-şi chiar şi intenţia de a intra în acţionariatul transportatorului de energie Transelectrica. Compania chineză a prezentat Ministerului Economiei o ofertă, inclusiv financiară, pentru cumpărarea unui pachet din acţiunile transportatorului de electricitate. Propunerile chinezilor vizează mai multe variante. Astfel, chinezii au venit cu propuneri şi pentru oferta primară (pentru cele 15% din acţiunile statului) şi pentru majorarea de capital (cele 10–12 procente). SGCC a ocupat poziţia a opta în topul Forbes al celor mai mari 500 de companii din lume, cu venituri în 2009 de 184,5 miliarde de dolari, şi a fost desemnată totodată cel mai mare furnizor de utilităţi la nivel mondial. Compania are peste 1,5 milioane de angajaţi.

2009-09-24_solutii_energie-eoliana__53638

Creşte producţia mondială de energie eoliană

Lasă un răspuns

Raportul companiei de consultanţă BTM pentru anul 2010 indică un volum în creştere pentru energia eoliană produsă pe plan mondial. Astfel, la sfârşitul anului trecut, erau operaţionale parcuri eoliene cu o capacitate de peste 200.000 de MW. Numai în China au fost puse în funcţiune în 2010 turbine ce însumează 38.000 de MW. Conform raportului, industria de producţie a energiei electrice din puterea vântului se află în Top 10 industrii cu cel mai rapid ritm de creştere şi se va menţine în acest top în următorii 7 8 ani. Prognozele şi estimările specialiştilor de la BTM arată că, până în 2015, producţia de energie eoliană va depăşi 20 GW, iar previziunile pentru anul 2020 indică o producţie de 15 ori mai mare.

Petrobras-rig

Petrobras caută noi oportunităţi pe piaţa energiei din Brazilia

Lasă un răspuns

Petrobras caută în prezent noi oportunităţi de dezvoltare a afacerilor în sectorul energetic, pentru a investi sumele obţinute ca profit în ultimii trei ani. Cu o creştere a veniturilor totale de la 72,8 miliarde dolari, în 2006, la 121 miliarde dolari, în 2010, şi o rată medie anuală de creştere de 13,6%, brazilienii de la Petroleo Brasileiro au intrat în topul companiilor energetice foarte bine cotate de compania de consultanţă Platts. Cea mai mare companie din America Latină deţine active în valoare de peste 148 de miliarde de dolari şi realizează un profit anual de peste 16 mili – arde de dolari. Marea lovitură dată concurenţei de Compania Petrobras a venit în 2007, când a descoperit un zăcământ uriaş de petrol în apele din apropierea coastei braziliene, în Bazinul Santos. Zăcământul, conţinând până la 8 milioane de barili de ţiţei, a fost declarat cel mai mare din ultimul deceniu şi a majorat producţia de petrol a Braziliei cu 60%.

5

Kazahstan Noua atracţie petrolieră

Lasă un răspuns

Intre 14 şi 16 martie 2011, la Moscova a avut loc Primul Congres Petrolier Rusesc, care a reunit câteva sute de reprezentanţi de seamă din multe ţări. Datorită experienţei şi planurilor de reforme din domeniul petrolier, delegaţia kazahă, condusă de Timur Kulibaiev, preşedintele Asociaţiei Kazenergy, a atras atenţia participanţilor că această reuniune este o pregătire pentru Congresul Mondial al Petrolului, care va avea loc la Moscova în 2014 (primul din ţările din CSI). Mai mult, înainte de acesta, se va desfăşura la Astana o întâlnire a Consiliului Mondial al Petrolului, cu ocazia următorului Forum al Energiei din Eurasia. Asociaţia Kazenergy a fost creată pe 2 noiembrie 2005, ca o uniune necomercială independentă a unor entităţi legale, al cărei obiectiv este de a promova crearea unor condiţii favorabile pentru o dezvoltare durabilă şi dinamică a sectorului energetic din Republica Kazahstan.

„Prestigiul internaţional al continentului şi al ţărilor noastre în sectorul energiei este în creştere, datorită nivelului de dezvoltare stabil al industriei petrolului, care depăşeşte, semnificativ, media globală. În mai puţin de 20 de ani de independenţă, Kazahstanul a crescut producţia anuală de petrol cu aproximativ 400%, în timp ce media globală presupune doar o dublare a producţiei. Kazahstanul continuă să creeze noi centre de extracţie şi export ale petrolului la nivel mondial“, a declarat Kulibaiev. Este important de menţionat că totalul investiţiilor în industria de petrol şi gaze în ultimii 20 de ani a depăşit 100 de miliarde de dolari, reprezentând cea mai mare sumă din toate ţările CSI. Peste 80% din totalulinvestiţiilor au fost asigurate de companiistrăine sau join ventures. Prin urmare, proporţia sectorului de petrol şi gaze în PIB-ulKazahstanului a crescut, de la 10% la 21%,iar în volumul total al exporturilor – de la30% la 64%.

Potrivit previziunilor exprimate de Kulibaiev, în următorul deceniu, numărul de producători de petrol din Kazahstan ar putea creşte considerabil, în principal ca urmare a dezvoltării unor exploatări majore în Marea Caspică. Va începe operarea comercială a proiectului în nordul Mării Caspice – uriaşul bazin petrolier Kashagan, dezvoltarea exploatărilor în proiectul „The Pearl“ şi alte bazine petroliere.

BAZINUL KASHAGAN

Kazahstanul are rezerve semnificative de petrol. Rezervele prognozate ar putea ajunge la 100–110 miliarde de barili până în 2015, plasând Kazahstanul în top 5. Unele estimări spun că doar bazinul maritime petrolier Kashagan ar putea conţine până la 50 miliarde de barili de petrol. Se estimează că vastele resurse naturale ale Kazahstanului ar putea furniza 2-3% din cererea mondială de petrol în următorii zece ani. Kashagan a fost descoperit în Marea Caspică în anul 2000 şi are rezerve recuperabile de petrol de 9 miliarde de barili, dintr-un total de 38 de miliarde de barili. Bazinul este la peste 4.500 de metri adâncime, iar extragerea ţiţeiului – care are o concentraţie mare de hidrogen sulfurat (19%) – este costisitoare, dar merită investiţiile, deoarece se aşteaptă ca, în următorii 10 ani, acest câmp să scoată 1,5 milioane de barili pe zi. În 2012, urmează să

în exploatare acest zăcământ uriaş, considerat cea mai mare descoperire de hidrocarburi din ultimii 30 de ani.

PROIECTE DE VIITOR {I REZERVE DE PETROL

Kazahstanul se preocupă de dezvoltarea unor proiecte externe în domeniul petrolier, care reflectă aspiraţiile ţării de a-şi extinde prezenţa pe piaţa globală a energiei, în dorinţa de a obţine resurse şi venituri suplimentare. Aceste proiecte sunt în curs de implementare în diferite zone ale Eurasiei: în Europa de Est, în Marea Neagră şi în Orientul Mijlociu. Astfel, ţara a devenit, dintr-un destinatar al investiţiilor străine în domeniul energiei, un participant activ pe piaţa globală a industriei petroliere. Conform estimărilor Agenţiei Internaţionale a Energiei, în următorii 15-20 de ani, producţia de hidrocarburi lichide a Kazahstanului va ajunge la 5,4 milioane de barili pe zi. Implementarea acestor planuri ar putea duce Kazahstanul între primii 5 producători de petrol la nivel global. Extinderea exploatărilor în nordul Mării Caspice şi finalizarea conductei de petrol către China vor creşte capacitatea de transport a petrolului cu 70%, punând bazele unei majorări substanţiale a exporturilor. La momentul actual, rezervele de petrol şi gaze (aproximativ 3% şi respectiv 1% din totalul rezervelor mondiale) şi previziunile privind aceste rezerve (13-18 miliarde de tone de petrol) din Kazahstan fac ca investiţiile în acest sector să reprezinte o prioritate. Industria de petrol şi gaze reprezintă principal direcţie strategică pentru dezvoltarea economiei Kazahstanului şi este pilonul principal în atingerea obiectivului de a ajunge între primele 50 cele mai competitive ţări la nivel global. Această strategie a fost dată publicităţii de preşedintele N.A. Nazarbaiev, în sesiunea comună a Parlamentului din data de 18 ianuarie 2006, şi este unul dintre documentele de bază pentru dezvoltarea instituţională pe termen lung a Kazahstanului. Kazahstanul ocupă locul 8 la nivelul rezervelor mondiale existente de petrol şi locul al doilea în CSI. Rezervele existente vor asigura extracţia de petrol pentru următorii 50 de ani şi pentru gaze în următorii 75 de ani. Dezvoltarea viitoare a sectorului petrolier naţional depinde în principal de exploatările kazahe din Marea Caspică, rezervele previzionate de aici fiind foarte promiţătoare.

INVESTIŢII ÎN ROMÂNIA – KAZMUNAIGAZ

Grupul KazMunaiGas este o companie petrolieră integrată de petrol şi gaze naturale, deţinută în întregime de stat, cu subsidiare în explorarea şi producţia de petrol (KMG EP), transportul de petrol (KazTrans – Oil -KTO), transportul şi distribuţia de gaze naturale (KazTransGas) şi marketingul de ţiţei şi produse petroliere (TH KMG). Compania de stat KazMunaiGas deţine 61,4% din acţiunile cu drept de vot ale Kaz- MunaiGas Exploration. Guvernul din Kazahstan deţine 11,65% din Eurasian Natural şi 26% din Kazakhmys. KazMunaiGaz a preluat 75% din Grupu Rompetrol în 2007 şi restul de 25%, în 2009. Potrivit ziarului „Adevărul“, KazMunaiGaz intenţionează să achiziţioneze două vase de la Petromidia pentru transportul petrolului prin Marea Neagră, din portul Georgian Batumi până la rafinăria Petromidia din România, a declarat Malik Janabaevici Salimghereiev, director al diviziei de petrol şi gaze din cadrul fondului Samruk-Kazyna, care deţine KazMunaiGaz. Salimghereiev a declarat că achiziţia va fi făcută prin intermediul KazMorTransFlot, subsidiară a Kaz- MunaiGaz, iar petrolierele vor avea o capacitate maximă de 80.000-120.000 de tone. Terminalul petrolier de la rafinăria Petromidia a fost inaugurat în decembrie 2008 şi are o capacitate maximă anuală de 24 de milioane de tone de ţiţei. În aprilie 2011, compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan, KazMunaiGas, a anunţat că în 2010 profitul său net s-a dublat, până la 397 miliarde tenge (2,73 miliarde dolari), de la 189 miliarde tenge în 2009, a transmis Reuters.

TAXE PENTRU EXPORT

Potrivit Agerpress, anul trecut, Kazahstanul a introdus taxe vamale pentru exporturile de petrol şi produse petroliere. Taxele aprobate de guvernul kazah au fost de 20 de dolari pentru tona de ţiţei brut, 99,71 de dolari pentru tona de produse petroliere uşoare şi 66,47 de dolari pentru tona de produse petroliere grele. Această taxă vamală nu se aplicaplică în unele cazuri, precum: exporturile de ţiţei produs de companiile de resurse minerale în cadrul unor acorduri de împărţire a producţiei (PSA) care au fost încheiate în mod legal cu guvernul kazah înainte de 1 ianuarie 2009 şi cărora li s-a acordat scutirea de la plata taxelor pentru export; exporturile de ţiţei produs de companii de resurse minerale în cadrul unor acorduri de utilizare a subsolului, care beneficiază de scutirea de la plata taxelor la export, exceptând ţiţeiul exportat de companiile care plătesc redevenţe. Prin instituirea acestor taxe, Ministerul de Finanţe din Kazahstan a preconizat ca anul acesta să ajungă la buget 177 miliarde tenge (un dolar este147,57 tenge).

RUTE DE EXPORT

Pe măsură ce bazinele petroliere din secţiunea kazahă a Mării Caspice (KSCS) se dezvoltă, creşte şi necesitatea de diversificare a rutelor de export. Apropierea de două economii aflate într-o dezvoltare dinamică, Rusia şi China, deschide mari oportunităţi pentru exporturile de hidrocarburi ale Kazahstanului. Pentru a asigura pătrunderea efectivă pe pieţele energetice ale acestor două ţări, este vital să se dezvolte noi sisteme de transport prin conducte şi să se îmbunătăţească cele existente. Îmbunătăţirea rutelor de export implică dezvoltarea de legături eficiente între mai multe tipuri de transport: prin conducte, pe calea ferată sau maritim. În momentul de faţă, rutele tradiţionale de transport de petrol ale Kazahstanului sunt reprezentate de CPC şi de conducta Atirau–Samara. Acest lucru se traduce practic prin faptul că un volum semnificativ al exporturilor de petrol ale Kazahstanului se desfăşoară prin teritoriul Rusiei. Potrivit „Platts“, prin politica de diversificare a rutelor de export, Republica Kazahstan este active implicată în dezvoltarea unor proiecte importante, printre care:

-exporturile de petrol din Marea Caspică, prin conducta Baku–Tbilisi– Djeihan. Interesul şi implicarea Kazahstanului în acest proiect au fost confirmate prin contractul agreat între Compania KazMunaiGaz şi compania petrolieră a statului azer, document semnat în noiembrie 2008. Acest proiect are drept obiectiv transportul petrolului din bazinele Kashagan şi Tengiz.

-faza 2 a construcţiei conductei de petrol Kazahstan–China: traseul Kenkiak–Kumkol a acestei magistrale care urmează să lege partea estică de cea vestică a Kazahstanului. Întregul proiect Kazahstan–China este programat să fie finalizat în 2012;

- magistrala Burgas-Alexandroupolis reprezintă un proiect transbalcanic menit să reducă preţul hidrocarburilor livrate către Europa sau chiar şi pieţelor din Asia sau SUA. Viabilitatea proiectului ţine şi de nivelul producţiei de petrol a Kazahstanului, estimată să ajungă la 120-130 milioane de tone până în 2015. Pentru ca acest proiect să-şi dovedească eficienţa pe lângă petrolul rusesc insuficient pentru această conductă transbalcanică, contribuţia kazahă a fost vitală. Astăzi, Kazahstanul este între primele 20 de ţări exportatoare de petrol, iar pentru Uniunea Europeană magistrala Burgas – Alexandroupolis este un pas important în direcţia reducerii dependenţei de petrolul din ţările OPEC;

- proiectul Kazahstan–Turkmenistan– Iran. Potrivit cercetărilor preliminare, această rută este viabilă din punct de vedere economic, asigurând, practic, exporturile de petrol kazahe către ţările din Golful Persic. Conducta petrolieră va demara din zona de vest a Kazahstanului şi va continua prin vestul Turkmenistanului până în zona de nord a Iranului.

poza-tare1

Noi impozite pentru energia poluantă

Lasă un răspuns

Comisia Europeană a propus un sistem comun de calculare a bazei de impozitare pentru companiile care îşi desfăşoară activitatea în Uniunea Europeană (UE), dar şi să reformeze taxarea energiei. Companiile îşi vor putea consolida toate profiturile şi pierderile înregistrate pe tot teritoriul UE, iar pentru cărbuni se doreşte introducerea unei noi taxe, în timp ce pentru carburanţi şi combustibili destinaţi încălzirii se va introduce un impozit minim. Executivul UE vrea să reformeze taxarea energiei, care genereză venituri de 240 de miliarde de euro. În prezent, sistemele de taxare a energiei variază amplu de la un stat la altul şi conduc des la stimularea paradoxală a celor mai mari poluatori. Comisarii UE vor să dezbată planul până la vară. Reamintim că până în 2020, UE vrea să reducă cu 20% emisiile de dioxid de carbon, considerat principalul responsabil pentru schimbările climatice. Obiectivul UE este însă subminat de un sistem care impune cele mai mici taxe celor mai importante surse de poluare, precum cărbunele, şi cele mai mari asupra unui combustibil cu emisii reduse de carbon, respectiv bioetanolul.

Chile LNG storage

GDF SUEZ şi Quinenco Group au format un consorţiu în Chile

Lasă un răspuns

În luna februarie, au fost puse bazele unui nou grup energetic în Chile, prin parteneriatul încheiat între GDF SUEZ şi compania locală Quinenco Group. Preşedintele acestui joint ventureva fi Gérard Mestrallet, preşedinte şi CEO al GDF SUEZ, iar CEO va fi Guillermo Luksic, preşedinte al Quinenco Group. Crearea noii entităţi cu dublă naţionalitate a fost susţinută de miniştrii Energiei din cele două ţări, Laurence Golborne şi Eric Besson. Noua companie are ca obiectiv dezvoltarea proiectelor de energie neconvenţională din resurse regenerabile, considerată de ambele ţări o prioritate a sectorului energetic, pe care se bazează strategiile energetice viitoare. Compania va promova consumul energiei produse din resurse regenerabile, eficienţa energetică şi sustenabilitatea energetică. GDF SUEZ operează în Chile prin subsidiara International Power, compania E-CI, cea mai mare companie de electricitate chiliană, care deţine o cotă de 50% din piaţa locală de electricitate.