Măsurile eficiente de reabilitare termică au ca efect cumulat scăderea consumurilor de căldură (încălzire, apă caldă de consum) şi energie electrică (Iluminat, climatizare etc.), scăderea emisiilor de gaze cu efect negativ asupra mediului, dar şi intensificarea procesului de creare de noi locuri de muncă. Adică exact o parte din stimulii necesari pentru ameliorarea efectelor crizei financiare prin care trece întreaga lume.
Conform Directivei 2002/91/EC şi a Legii 372/2005 care transpune în România documentul european, clădirile vizate pentru reabilitare sunt: locuinţele unifamiliale, blocurile de locuinţe, birouri, clădiri de învăţământ, spitale, hoteluri şi restaurante, săli de sport, clădiri pentru servicii de comerţ şi alte tipuri de clădiri consumatoare de energie.
Nu intră sub incidenţa legii 372 clădirile şi monumentele protejate care, fie fac parte din zone construite protejate, conform legii, fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită, cărora, dacă li s-ar aplica cerinţele, li s-ar modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior; clădirile utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios; clădirile provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la doi ani, din zone industriale, ateliere şi clădiri nerezidenţiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie; clădirile rezidenţiale care sunt destinate a fi utilizate mai puţin de patru luni pe an; clădiri independente, cu o suprafaţă utilă mai mică de 50 m2.
Soluţii
Indiferent de tipul clădirii existente, specialiştii în domeniu (auditorii energetici) au o listă scurtă de soluţii tehnice cu caracter general, dintre care aleg pe cele cu impactul cel mai mare asupra consumului energetic şi cu durata de recuperare a investiţiei cea mai mică:
- izolarea termică suplimentară a anvelopei, fără a pierde din vedere aspectul asigurării nivelului minim de ventilaţie cu aer proaspăt pentru diluarea nocivităţilor emise în interiorul clădirii (umiditate, C02, mirosuri etc.)
- limitarea infiltraţiilor de aer rece sau cald din exterior pe timpul iernii, respectiv verii
- utilizarea echipamentelor clasice de instalaţii cu randamente mari, schimbarea
- şi izolarea termică a conductelor de agenţi termici, fără a pierde din vedere aspectul asigurării echilibrului termohidraulic al reţelelor de ţevi utilizarea, în condiţii economice, a echipamentelor de instalaţii care folosesc energie regenerabilă (panouri solare, pompe de căldură, panouri fotovoltaice, cazane cu biomasă, mori de vânt, sisteme de trigenerare etc.)
- înlocuirea becurilor cu incandescenţă şi a tuburilor fluorescente cu becuri cu consum redus de energie termică.
Fiecare dintre măsurile de mai sus poate avea o pondere mai mare sau mai mică, în funcţie de starea reală a elementelor de construcţie şi a instalaţiilor existente.
Cu sprijin de la stat
Fenomenul reabilitării termice în România este susţinut în sectorul blocurilor de locuinţe prin lansarea, încă din 2005-2006, de către guvern şi autorităţile locale, a programelor naţionale de reabilitare termică. în prezent, prin OUG 18 din 4.03.2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, se stabilesc concret lucrările de intervenţie pentru izolarea termică a blocurilor de locuinţe construite după proiecte elaborate în perioada 1950-1990, etapele necesare realizării lucrărilor, modul de finanţare a acestora, precum şi obligaţiile şi răspunderile autorităţilor administraţiei publice şi ale asociaţiilor de proprietari. Fondul de locuinţe din România este format din aproximativ 5.000.000 clădiri, din care aproape 95% au o vechime cuprinsă între 20 şi 60 de ani, fiind caracterizate printr-un grad redus de izolare termică şi o uzură avansată a anvelopei. Clădirile de locuinţe cuprind peste 8.000.000 de unităţi locative, din care înjur de 3.000.000 sunt apartamente dispuse în aprox. 81.000 blocuri, adică circa 40% din totalul locuinţelor (sau 2% din totalul clădirilor de locuit existente), restul fiind acoperit de casele unifamiliale (peste 95% din totalul clădirilor de locuit).
