Cel mai mare experiment ştiinţific din istoria omenirii, aşa cum a fost denumită punerea în funcţiune a acceleratorului de particule (LHC) de la Geneva, a avut şi un scop mai practic, în afară de descoperirea „particulei lui Dumnezeu” şi a demonstrării universurilor paralele. Sponsorii care au asigurat finanţarea proiectului, în cuantum de 6,2 miliarde de euro, aşteptau şi altceva: descoperirea unei noi forme de energie, declanşată de ciocnirea particulelor subato­mice, mai puternică decât tot ce cunoaştem până acum. Aceasta, odată devenită exploatabilă, le-ar aduce cantităţi enorme de bani ulterior. Vor mai avea însă de aşteptat, având în vedere că LHC a funcţionat doar două săptămâni, după care s-a defectat,iar repunerea lui în funcţiune se va face doar la primăvară. Oficial însă, scopul declarat al experimentului a fost recrearea condiţiilor iniţiale ale Universului la o trilionime de secundă de la naşterea sa, prin ciocnirea protonilor la o viteză apropiată de a luminii. Observarea reacţiilor ar trebui să aducă răspunsul la mai multe întrebări: de ce materia are masă, din ce particule este formată materia întunecată a Universului, de ce a dispărut antimateria din Univers, există mai multe dimensiuni ale spaţiului, există noi particule elementare? Scenariile apocaliptice descrise de media din întreaga lume cu găuri negre care ar înghiţi planeta sau naşterea unor quasari care ar mistui sistemul solar au fost desfiinţate de savanţi, care au exclus ipoteza ca experimentul să scape de sub control. Ce va fi şi ce se va descoperi se va afla de-abia la primăvară. Dacă va mai fi o primăvară!