O clădire eficientă ener­getic este un deziderat pentru orice antreprenor, fiindcă se traduce într-o factură mai mică la utilităţi şi economisirea unor sume ce pot fi apoi folosite în alte direcţii. Deja subiectul este întâl­nit foarte des în discuţiile dintre specialiştii în instalaţii, utilizatorii de energie termică, electrică şi gaze naturale sau alte tipuri de combustibili, dar şi printre reprezentanţii autorităţilor de stat, mai ales că UE susţine investiţiile în astfel’de echipamente.

Există mai multe soluţii pentru reducerea consumurilor energetice ale unei clădiri, iar unele dintre acestea sunt deja bine cunoscute:

• termoizolarea pereţilor exteriori, a terasei sau planşeului sub pod, a plăcii peste subsol, schimbarea tâmplăriei din lemn cu tâmplărie din PVC sau aluminiu, inclusiv folosirea unui vitraj low-e

• repararea instalaţiilor de încălzire şi apă caldă de consum şi utilizarea unor echipamente moderne cu randamente energetice mari cum ar fi centralele termice cu condensare asociate sistemelor de încălzire preponderent radiante, sistemele de reglare a furnizării căldurii formate din robineţi termostatici şi dispozitive de automatizare care controlează temperatura agentului termic

• utilizarea sistemelor hibride de instalaţii clasice şi instalaţii cu energie regenerativă (pompe de căldură, panouri solare, panouri fotovoltaice)
• utilizarea becurilor cu incandescenţă şi a lămpilor fluorescente cu consum redus de energie, de clasă energetică A.

Una dintre modalităţile insuficient promovate de a reduce facturile energetice prin diminuarea pierderilor de căldură (iarna) sau de frig (vara) ale unei clădiri existente cu circa 10-20% este şi aceea de a depista, cuantifica şi apoi controla infiltraţiile de aer prin neetanşeităţile elementelor de construcţie.

Există, de asemenea, situaţii în care infiltraţiile de aer rece sau cald din exteriorul clădirii sunt provocate de o funcţionare defectuoasă a instalaţiilor asociate clădirii.

Instalaţie complexă

Sistemul „blower-door” pentru localizarea şi măsurarea infiltraţiilor de aer în clădiri este format dintr-un ventilator axial cu turaţie variabilă, o prelată dintr-un material textil impermeabil la aer, un micromanometru şi un terminal electronic pentru comanda vitezei ventilatorului şi procesarea informaţiilor provenite de la ventilator şi micromanometru. De la folosirea în SUA, la începutul anilor ’70, ca instrument de cercetare, acest sistem a evoluat, devenind uşor de utilizat şi mult mai exact. Această evoluţie a avut influenţă pozitivă şi asupra tarifelor pentru prestarea serviciilor de testare cu blower-door, acestea situându-se la nivelul de 0,5-2,5 euro/mp de suprafaţă desfăşurată a construcţiei (tarifele variază în funcţie de mărimea suprafeţei desfăşurate a clădirii).

Principiul funcţionării şi utilizării sistemului blower-door pentru identificarea şi cuantificarea infiltraţiilor de aer dintr-o clădire se bazează pe relaţia de interdependenţă dintre trei mărimi fizice: diferenţa de presiune, debitul de aer şi dimensiunile (inclusiv forma) orificiilor prin care circulă aerul. Dacă două din cele trei mărimi sunt cunoscute, cea de-a treia se poate calcula. Pentru testare, ventilatorul împreună cu prelata se montează temporar cu ajutorul unui cadru etanş pe una dintre uşile exterioare ale clădirii; celelalte uşi şl ferestre exterioare se închid, uşile interioare rămânând deschise.

La pornirea ventilatorului se creează, prin variaţia turaţiei motorului, o depresiune artificială de 50 Pa la interiorul clădirii în raport cu presiunea barometrică exterioară. Această depresiune este suficientă pentru intensificarea fenomenului de pătrundere a aerului din exterior în interior, prin neetanşeităţile construcţiei şi instalaţiilor. Cunoscând şi turaţia ventilatorului citită la terminalul electronic, se poate calcula precis debitul de aer aspirat de „blower-door” din clădire.

Se determină astfel caracteristicile orificiilor utilizate ulterior pentru a cuantifica infiltraţiile în condiţii reale de climă (presiune şi temperatură). Intensitatea infiltraţiilor de aer se poate exprima prin calcularea debitului de aer infiltrat raportat la volumul interior al clădirii, rezultând mărimea nota­tă n şi denumită „număr orar de schimburi de aer”. în cazul diferenţei de presiune de 50 Pa obţinute artificial cu „blower-door”- ul, această mărime se notează n50.

Nu se exagerează cu izolarea

Orice valoare măsurată a lui n50 mai mare decât maximul admis înseamnă că pierde­rile de căldură sau frig ale unei clădiri sunt mult prea mari şi, prin urmare, există un potenţial pentru reducerea imediată a facturii aferente energiei consumate.

O testare cu „blower-door” care indică infiltraţii prea mari de aer din exterior trebuie urmată obligatoriu de depistarea neetanşeităţilor şi sigilarea acestora cu materiale adecvate (silicon, benzi de cauciuc etc.). Orice valoare măsurată a lui n50 mai mică decât valorile recomandate din tabel va conduce la concluzia că etan­şeitatea clădirii este exagerată.în clădirile rezidenţiale, condensul de pe suprafeţele interioare ale pereţilor exteriori şi mucega­iul sunt urmările directe ale unei aerisiri naturale sub valorile recomandate.