Arhiva categoriei: Informaţii

Viespe4

Viespea şi energia solară

Viespea este cel mai mare expert în energie solară, conform descoperirilor pe care le-au făcut cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv. Să nu credeţi că este vorba despre o specie specială, ci despre cea mai comună viespe care bâzâie prin grădini! Spre uimirea cercetătorilor implicaţi în acest proiect, viespea oriental utilizează energia solară asemenea unei centrale şi produce electricitate! Descoperirea va revoluţiona principiul de acumulare a energiei solare pe viitor.

250

Pet-ul solar

PET-ul solar este o inovaţie a studenţilor de la Massachusetts Institute of Technology şi ajută comunităţile sărace din Brazilia şi Filipine. Este un dispozitiv dintr-o sticlă de plastic de 1 litru, umplută cu apă şi clor şi montată prin acoperiş. Instalaţia difuzează lumina solară în interioarele întunecoase ale locuinţelor, fără ferestre. Clorul este folosit pentru a împiedica dezvoltarea

mucegaiului în apă şi poate menţine sistemul funcţional până la cinci ani.

Guvernul-renunta-la-infiintarea-Electra-si-Hidroenergetica

Guvernul român renunţă la înfiinţarea Electra şi Hidroenergetica

Guvernul a renunţat la comasarea producătorilor de energie şi cărbune în două societăţi naţionale, Electra şi Hidroenergetica, şi va opta pentru crearea a două societăţi mai mici (Complexul Oltenia şi Complexul Hunedoara), urmând să comunice Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) aceste decizii. Proiectul înfiinţării Electra şi Hidroenergetica, aprobat de Guvern în 2009, a fost blocat în instanţele de judecată din cauza unor procese intentate de Fondul Proprietatea care deţine acţiuni la cele mai multe dintre societăţile care ar urma să fie incluse în acest plan de reorganizare.

European_Union_flags_Image_Flickr_Stuart_Chalmers

Comisia Europeană vrea să discute „printr-o singură voce“ cu Rusia şi Gazprom

Statele membre ale Uniunii Europene vor trebui să obţină acordul Comisiei Europene pentru marile contracte energetice semnate cu terţe părţi precum Rusia şi Gazprom, dacă o propunere prezentată de executivul european se va concretiza. Această propunere „riscă să pună probleme multor state membre“, a a avertizat un diplomat european, sub protecţia anonimatului. Comisarul European pentru Energie, Günther Oettinger, spune că este vorba de crearea unei „abordări coerente în relaţiile energetice cu ţări terţe“. Este necesară îmbunătăţirea „coordonării interne“ astfel încât „UE şi statele membre să acţioneze împreună şi să vorbească printr-o singură voce“, în special în ceea ce priveşte relaţia cu Rusia, a susţinut acesta.

maison et classement énergitique

Datele din certificatul energetic vor fi incluse în anunţurile de vânzare

Constructorii de clădiri noi vor fi obligaţi, începând de anul viitor, să realizeze şi un studio privind sistemele alternative de încălzire, iar certificatul energetic va fi impus atât la renovări majore, cât şi în anunţul de vânzare sau închiriere a unei locuinţe. Actul normativ stabileşte că în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru clădirile noi, pe lângă obligativitatea respectării cerinţelor minime de performanţă energetică, se va solicita, prin certificatul de urbanism emis de autorităţile locale, şi întocmirea unui studio privind posibilitatea utilizării unor sisteme alternative de eficienţă ridicată.

oil-pipeline-2

Acordul pentru South Stream – semnat în Septembrie

Acordul acţionarilor South Stream va fi semnat în septembrie, a anunţat şeful Gazprom, Alexei Miller. Potrivit acestuia, participaţia companiei italiene ENI se va reduce la 20%, iar companiile EDF şi Wintershall vor obţine câte 15%. Iniţial, cota de participare a ENI era de 50%, împărţind participaţiile în mod egal cu Gazprom. Acum, compania italiană va ceda o mare parte din acţiuni companiilor EDF şi Wintershall. Proiect al Gazprom şi al italienilor de la ENI, gazoductul South Stream, cu o lungime de 3.600 km şi o capacitate anuală de 63 miliarde metri cubi de gaze, ar trebui să alimenteze Europa occidentală, în special Grecia şi Italia, cu gaz rusesc via Marea Neagră şi Balcani. Costurile proiectului, estimate la 19-24 miliarde de euro, sunt o problem importantă în statele de tranzit, deoarece acestea nu ar avea bani pentru finanţarea secţiunilor de pe teritoriul lor.

Tianjin

GDF SUEZ, partener al oraşului Tianjin din China

GDF SUEZ a semnat un parteneriat cu Tianjin Innovative Finance Co. Ltd (TIFI) cu scopul asigurării serviciilor de aer condiţionat, eficienţă energetică şi protecţia mediului în noul centru financiar din Yujiapu. Zona metropolitan a Tianjin, cu 40 milioane de locuitori, se află la 100 de kilometri sud-est de Beijing. Acest parteneriat înseamnă debutul GDF SUEZ în serviciile energetice din Tianjin, unde grupul este deja prezent prin Suez Environment. În 2010, GDF SUEZ a anunţat şi un parteneriat cu oraşul Chongqing, aflat în mijlocul Chinei şi cel mai mare oraş din lume, cu scopul de a crea şi a opera o reţea urbană. Cu aceste două parteneriate, GDF SUEZ confirmă dorinţa sa de a dezvolta tehnologii energetice eficiente pentru metropolele Chinei.

NeftochimBurgasRefinery

Cea mai bună rafinărie din estul Europei se va afla în Bulgaria

La sfârşitul lunii septembrie a fost semnat un acord de colaborare între Grupul rus Lukoil şi compania franceză Tecnip pentru construirea celei mai mari rafinării din estul Europei, la sediul actualei unităţi de rafinare Neftochim din Burgas, Bulgaria, conform Novinite. Lukoil, cea mai mare companie petrolieră privată din Rusia, intenţionează să investească în următorii zece ani circa 25 de miliarde de dolari în unităţi de procesare a petrolului, în Rusia şi în străinătate, a declarat preşedintele Lukoil, Vagit Alekperov. „Tecnip va avea obligaţia să construiască instalaţia de rafinare în termen de 35 de luni. Unitatea va fi cea mai bună rafinărie din Estul Europei“, a declarat Alekperov. Lukoil Neftochim, singura rafinărie operaţională din Bulgaria, are o capacitate anuală de procesare de 9,8 milioane tone de petrol. În 2010, rafinăria a procesat 5,95 milioane tone de ţiţei.

Pod-Jiaozhou-Bay-29894

Cel mai lung pod peste mare

Pe 30 iunie, odată cu punerea în funcţiune a celei mai lungi conducte de gaze, China a anunţat şi inaugurarea

celui mai lung pod peste mare, de 42 de kilometri. Podul Jiaozhou face legătura între două mari centre urbane din estul ţării, până acum separate de un golf, portul chinez Quingdao şi insula Huangdao, şi are 42,4 kilometri, cu opt metri mai mult decât Eurotunelul care leagă Marea Britanie de Franţa. Podul are 33 de metri lăţime, şase benzi pentru conducătorii auto şi este aşezat pe 5.200 de piloni ancoraţi pe fundul oceanului. 36,48 kilometri sunt construiţi peste apă, iar la realizarea sa, la care au lucrat nonstop două echipe ce au cumulat cel puţin 10.000 de oameni, au fost folosite 450.000 de tone de oţel (care ar ajunge pentru construirea a 65 de turnuri Eiffel) şi aproape 2.300.000 de metri cubi de beton. Podul, sub care a fost construit şi un tunel, este menit să scurteze distanţa dintre cele două districte pe care le leagă cu 30 de kilometri, timpul necesar pentru a o parcurge fiind de doar 20 de minute. Pentru că, în cazul unei asemenea construcţii gigant, trebuie să se ia în calcul toate măsurile de siguranţă, podul a fost astfel conceput încât să poată rezista unui cutremur de gradul 8, unor taifunuri tropicale, unde viteza vântului poate ajunge la 200 km/h şi chiar şi impactului cu o navă de 300.000 de tone. Construirea podului s-a realizat de-a lungul a cinci ani şi se estimează că cele şase benzi ale sale vor fi străbătute zilnic de mai mult de 30.000 de maşini.

Ruhr-Museum-hg-merz-architekten-photo-by-Brigida-Gonzalez-yatzer-22

Staţie de procesare a cărbunelui convertită în muzeu

Într-una din primele regiuni industrializate din istoria Europei, zona Ruhr din Germania, o veche staţie de spălare a cărbunelui a fost converită într-un muzeu dedicat istoriei zonei. Ruhr Museum nu este concentrate exclusiv pe moştenirea industrială a zonei, ci pe întreaga poveste a regiunii, de la formarea substratului geologic, în urmă cu milioane de ani, până în prezent.

Situat în Zollverein, una dintre primele şi cele mai importante aşezări industriale din Europa, Ruhr Museum face parte dintr-un complex care a fost declarat patrimoniu cultural al UNESCO în 2011, ca recunoaştere a importanţei pe care a avut-o zona în progresul Europei încă din secolul al XVIII-lea. Muzeul, construit în fosta mină de cărbune Zollverein, nu este unul industrial, ci o altă formă de muzeu regional. Este, practic, o mărturie istorică şi o fereastră deschisă pentru regiunea Ruhr, cea mai mare arie metropolitană din Europa, cu o populaţie de peste cinci milioane de persoane. Ruhr Museum combină diverse muzee – de exemplu, de istorie naturală, un muzeu arheologic şi unul istoric. Toate sub un singur acoperiş. Ceea ce este interesant este faptul că aceste muzee nu sunt prezentate separat. Din punct de vedere arhitectural, s-a încercat integrarea conţinutului expoziţiei într-o clădire déjà existentă – un concept original, menit să combine istoria naturală cu cea culturală, prezentând întreaga istorie a împrejurimilor Ruhrului, de la felul în care s-a format cărbunele în urmă cu 300 milioane de ani, până la schimbările structural generate de apariţia metropolei Ruhr. Clădirea, structurată pe trei etaje, conţine trei secţiuni distincte, dar care nu sunt neapărat separate: Present –

care ilustrează situaţia curentă din regiune; Memory – despre perioada premodernă, preindustrială a zonei Ruhr-ului, şi History – care trece vizitatorul prin evenimentele ce au marcat ultimii două sute de ani.

CELE TREI SECŢIUNI ALE MUZEULUI

PRESENT – Călătoria prin muzeu începe din prezent, deoarece regiunea Ruhr trebuie explicată vizitatorilor. Sunt arătate peisaje şi opinii diverse despre regiunea Ruhr pe o suprafaţă cu înălţime de 17 metri.

MEMORY – Următorii 12 metri sunt de dicaţi istoriei preindustriale a regiunii. Este locul în care pietrele, apa şi în special cărbunele erau stocate temporar. Aici sunt prezentate artefacte geologice, arheologice sau etnologice.

HISTORY – Este secţiunea din muzeu care arată istoria ce porneşte cu industrializarea de acum 200 de ani, momentul în care peisajul agricol a început să se transforme în locul cu cea mai mare producţie de oţel şi cărbune din Europa. Muzeul Ruhr prezintă imagini cu această transformare. Practic, toate cele trei nivele conţin o combinaţie de artefacte care ilustrează istoria naturală şi umană a regiunii, dispuse în vechile hale dezafectate ale staţiei de spălare a cărbunelui. Utilajele şi instalaţiile industriale au fost păstrate şi restaurate pentru a nu afecta personalitatea locului. Astfel, putem spune că Ruhr Museum nu este doar o clădire veche remodelată, ci este o structură care şi-a păstrat sufletul iniţial. Spaţiile funcţionale sunt folosite ca metafore pentru perioadele prezentate: de exemplu, secţiunea Memory este găzduită parţial în vechile spaţii de depozitare a cărbunelui, lipsite total de ferestre, pentru a ilustra printr-o metaforă natura lumii preindustriale: închisă, lentă, lipsită de multe dintre perspectivele oferite de lumea modernă.

POVESTEA MINEI ZOLLVEREIN

Locul în care se află muzeul a fost în trecut una dintre cele mai productive şi vechi mine din lume, care a fost închisă în 1986. Tratarea, depozitarea şi distribuirea cărbunelui a lăsat în urmă câteva structuri spectaculoase: holuri gigant cu maşinării ciclop, pereţi solizi, fără ferestre şi axe de aproape 100 metri lungime. O experienţă spaţială unică este determinată de relaţia dintre structura istorică a clădirii şi arhitectura modernă şi original a expoziţiei.

PRIVIRE ÎN VIITOR

Pe lângă colecţiile de istorie locală, Ruhr Museum mai include artefacte geologice, arheologice, etnologice sau de istorie naturală. Acestea se bazează pe colecţiile realizate de unul dintre cele mai vechi muzee din regiunea Ruhr, care mai târziu a devenit cunoscut drept Ruhrlandmuseum din Regiunea Essen. Aceste colecţii au fost constant mărite de-a lungul ultimilor 100 de ani, în ciuda obstacolului creat de cel de-al Doilea Război Mondial. În ultimii 30 de ani, muzeul a achiziţionat noi colecţii, cu focus pe istoria socială şi actuală a regiunii de-a lungul industrializării şi a efectelor acesteia asupra mediului natural. Este vorba despre o arhivă foto care conţine mai mult de două milioane de fotografii, cele mai multe fiind o dovadă socială solidă în legătură cu regiunea Ruhr