In data de 3 februarie, la Haga, Curtea Internaţională de Justiţie a dat un verdict favorabil României în disputa pe care ţara noastră a avut-o cu Ucraina privind delimitarea platformei continentale a Mării Negre din zona Insulei Şerpilor. România a câştigat dreptul de exploatare comercială pentru 9.700 kmp de mare (aproape 80% din întreaga zonă disputată). In afară de beneficiile evidente de natură politică (zona era în dispută de aproape 40 de ani) mai există şi beneficii de natură practică. Ce se găseşte sub apa mării ar putea valora zeci de miliarde de euro, din care o parte ar fi direcţionaţi către vistieria statului. Acest lucru este subliniat şi de avocatul care ne-a reprezentat în proces, Bogdan Aurescu, care precizează că „La finalul acestui proces obiectivul nostru a fost atins: obţinerea unei linii clare, echitabile, nesusceptibile de interpretări şi care deschide accesul la resursele de hidrocarburi care se găsesc în această zonă”. Potrivit unor estimări ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în zona de 12.000 de kmp de lângă Insula Şerpilor se găsesc rezerve de hidrocarburi de până la 120 de miliarde de metri cubi de gaze şi 12 milioane de tone de petrol. Pentru că cea mai mare parte din această suprafaţă i-a fost dată spre exploatare co­mercială României, multe astfel de resurse pot fi extrase şi spre beneficiul statului.

„In această zonă (câştigată de România – n.r.) sunt estimate a fi aproximativ 70 de miliarde de metri cubi de gaz şi 12 milioa­ne de tone de petrol”, spune şi Aurescu. Totuşi, estimarea poate avea mai puţină relevanţă în teren dacă luăm în conside­rare că resursele pot să nu fie împrăştiate uniform pe întreaga suprafaţă de 12.000 de kmp care a fost în litigiu. Oricum, orice se va extrage din subsolul Mării Negre va contribui la diminuarea importurilor de gaze şi ţiţei ale României, ceea ce până la urmă conduce la creşterea securităţii energetice a întregii ţări.

Asta spune, de altfel, şi Mihai German, director general adjunct în cadrul ANRM: „Ar contribui semnificativ la reducerea importu­lui de ţiţei şi gaze naturale al României, im­plicit a riscului dat de evoluţia unor factori externi, necontrolabili”. Din cei 9.700 de kmp pe care România poate să-i exploate­ze, o parte au fost deja concesionaţi de că­tre statul român, pentru explorare, firmelor Sterling Resources din Canada şi Petrom. Mai sunt liberi circa 6.000 de kmp pe care ANRM ii va scoate la concesiune,în blocuri de câte 1.000 kmp, dar, din cauza procedu­rilor, firmele nu vor putea obţine licenţe de explorare mai devreme de un an.

Pe platoul continental românesc al Mării Negre sunt în producţie cinci zăcăminte (Lebăda Est, Lebăda Vest, Sinoe, Pescăruş şi Delta) de ţiţei şi gaze asociate, conce­sionate companiei Petrom. De asemenea, două zăcăminte de gaze libere descoperite de Sterling Resources, Doina şi Ana, sunt în curs de evaluare, urmând să se facă lu­crările de dezvoltare. Mai trebuie construită şi o conductă cu o lungime de aproximativ 80 de km până la ţărm, de unde urmează a fi realizată încă o conductă care să facă legătura cu sistemul naţional de transport operat de Transgaz. Apoi lanţul normal: distribuitori, furnizori, clienţi. Mai mult de lucru pentru actorii de pe piaţa gazului şi mai mult gaz din producţia internă pentru populaţie şi firme.

Una dintre cele mai interesante consecinţe ale câştigării procesului de la Haga o reprezintă posibilitatea apariţiei unui al treilea mare producător de gaze. Compania Midia Resources, filiala din Ro­mânia a canadienilor de la Sterling Resour­ces, ar extrage de pe perimetrele concesi­onate circa un miliard de metri cubi anual. Potrivit oficialului ANRM, citat de Newsln, ar mai exista indicaţii de petrol şi gaze şi pe alte structuri geologice, însă, pentru a dovedi existenţa acestor rezerve de ţiţei şi gaze naturale, este necesar să se continue explorarea geofizică şi prin foraje a zonei, ceea ce implică un efort considerabil.

Aspectul financiar nu va privi însă în niciun fel statul, pentru că lucrările vor fi făcute pe cheltuiala firmelor care-şi vor asuma în totalitate şi riscurile în cazul în care nu sunt descoperite zăcăminte în perimetrele concesionate. In conformitate cu prevederile Legii petrolului, zăcămintele existente în subsolul zonei economice exclusive ale platoului continental al Mării Negre aparţin statului, iar Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale este autoritatea desemnată să le valorifice prin concesio­nare.

Procedurile de concesionare durează cel puţin un an şi jumătate şi includ delimitarea perimetrelor, elaborarea pachetelor de date, publicarea anunţului în Monitorul Oficial al României şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, etapă care durează cel puţin trei luni, depunerea şi evaluarea ofertelor, negocierea acordurilor petroliere şi, în final, aprobarea acestora prin hotărâri de guvern, după obţinerea avizelor ministerelor abilitate.

Potrivit reprezentantului ANRM, firmele care vor să se implice în explorarea peri­metrelor de pe platoul continental al Mării Negre, care vor fi oferite în vederea con­cesionării, trebuie să aloce cel puţin 10-15 milioane de dolari pentru fiecare perimetru, urmând ca în cazul favorabil al descoperirii unor noi zăcăminte costurile de dezvolta­re să fie de ordinul zecilor sau sutelor de milioane de dolari.