Anul 1908 este cel în care guvernul maghiar, în baza studiilor făcute de geologul dr. Carol Papp pentru găsirea de săruri de potasiu, a hotârât așezarea unei sonde la o distanță de 2 km de Șărmașul Mare, la Sărmășel, în județul Cojocna (azi, jud. Mureș). Din cauza folosirii defectuoase, forajul s-a oprit la o adâncime de 500 m, ceea ce a determinat instalarea unei a doua sonde la o distanță de 3 km spre est de prima sondă. Cu ajutorul ei, la 207 m adâncime s-a găsit un zăcământ foarte puternic de gaz. Antreprenorul a fost silit să oprească lucrările, din cauza presiunii prea mari, dar, după ce au fost luate măsuri de siguranță, s-a continuat sondarea. În ziua de 22 aprilie 1909, la adâncimea de 302 m, s-a descoperit o cantitate enormă, de aproape un milion m.c. gaz/zi, care a erupt cu mare putere(presiunea inițială a gazelor a fost de 41 atm). Datorită pericolului, antreprenorul a sistat sondarea. Zăcămintele au fost totuși puse în producţie, iar în 1912 a apărut la Turda prima organizaţie de profil din Europa, sub denumirea „Erste Siebenbuergische Erdgas Aktiengesellschaft – „Prima Societate Transilvăneană pentru conductul gazului pe pământ”.

Prima societate integrată din Europa care s-a ocupat cu exploatarea, transportul şi distribuţia gazelor din Transilvania a fost „Ungarische Erdgas Gesellschaft AG ”, înființată în 1915 la Budapesta. În această perioadă s-a făcut și iluminarea cu gaz a primului oraş din Europa – oraşul Turda. Unirea Transilvaniei cu România a condus la preluarea activităţilor de către statul român prin înființarea în anul 1919 a Direcției Gazului Natural cu sediul la Cluj, subordonată Ministerului Industriei şi Comerţului. Până în 1925 s-a finalizat reţeaua de alimentare cu gaz a primelor oraşe din Transilvania: Turda, Târnăveni şi Mediaş. Necesitatea reglării presiunii gazelor la livrarea acestora din conductele de transport a impus montarea în anul 1925, la Mediaş, a primei staţii de reglare măsurare-predare a gazelor naturale, instalaţii similare fiind montate la Turda şi Câmpia Turzii între anii 1927și 1928. Scăderea presiunii gazelor naturale în zăcământul Sărmăşel a determinat însă necesitatea comprimării gazelor natural şi, astfel, în anul 1927, s-a montat aici prima staţie de comprimare din Europa. Construirea conductelor magistrale a evoluat şi a fost influenţată de dorinţa comunităţilor locale de a utiliza noul combustibil. De aceea, în perioada de început a exploatării gazelor naturale în România, reţeaua de distribuţie s-a dezvoltat pe trasee locale, dovadă fiind şi exploatarea rezervelor de la Sărmăşel. Abia la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, datorită necesităţilor energetice, se trece de la utilizarea locală a gazelor naturale la una regională. Tot atunci se face prima alimentare cu gaze a Bucureştiului şi a localităţilor situate pe valea Prahovei din zăcămintele amplasate în Transilvania.