Criza financiară mondială a lovit puternic România. Cu o întârziere faţă de pieţele din afară, dar a lovit. Printre cele mai afectate domenii este sectorul chimic şi petrochimic, care a început anul 2008 foarte bine şi l-a terminat prost. In prima jumătate a anului trecut, preţurile materi­ilor prime, aşa-numitele „commodities”, atingeau maxime după maxime, fiind corelate cu preţul barilului de petrol. In mod firesc, şi profiturile combinatelor autohtone au crescut exponenţial. Când barilul a început să scadă accelerat, preţul „commodities” s-a prăbuşit. Ieftinirea masivă coroborată cu scăderea substanţială a consumului în ţările de export, afectate de recesiune, au pus fabricile autohtone în mare dificultate. Şi, astfel, spre sfârşitul anului trecut au început şi anunţurile cu sistarea activităţii, trimiterea angajaţilor în şomaj tehnic şi chiar disponibilizări. Ultimul cui în coşciug a fost bătut de întreruperea livrărilor de gaze ruseşti către România pe o perioadă de circa o săptămână, la începutul acestui an. Urmarea a fost că fabricile, care se constituie în cei mai mari consumatori de gaz din România, s-au aflat sub spectrul falimentului şi i-au cerut guvernului elabo­rarea de urgenţă a unui plan de ajutorare a sectorului. Strigătul de durere al unui întreg sector economic a avut ecou la autorităţile guvernamentale, care au realizat că trebuie făcut ceva pentru a preveni colapsul industriei. Şi pentru că fabricile producătoare de îngrăşăminte au fost cele mai lovite de criză, ele s-au constituit în principal preocupare a autorităţilor.

Noi vrem subvenţie

„Unele combinate s-au oprit încă din septembrie, cele mai multe în noiembrie. Piaţa internă şi cea externă sunt blocate aproape total. Avem stocuri mari, dar nu avem unde vinde. Oricum, cotaţiile internaţionale ale îngrăşămintelor au ajuns mult sub preţurile de producţie. Statul trebuie să se implice oferind o subvenţie către fermieri pentru achiziţionarea de îngrăşăminte. Dacă nu se va întâmpla asta, atunci industria va intra în colaps”, spune Mirea Marin, preşedinte al Nitrofosfor – patronatul producătorilor de îngrăşăminte din România. Din spusele acestuia, s-a găsit înţelegere la guvern, din partea căruia se aşteaptă să stabilească o subvenţie de 400 de lei/ha pentru fiecare fermier care doreşte să-şi achiziţioneze fertilizatori.

Vom putea lucra la o capacitate rezonabilă dacă se deblochează piaţa internă. Implicit, vom începe să cumpărăm din nou gaze, ceea ce va ajuta şi industria energetică românească. Fără subvenţie nu vom muri doar noi, ci şi recolta din acest an, iar atunci România va intra într-o criză şi mai gravă, cea alimentară”, precizează Mirea. Deşi situaţia nu este deloc roz, reprezentantul patronatului Nitrofosfor se declară „mai degrabă optimist” pentru acest an, întrucât subvenţia pentru fermieri va salva industria. Subvenţie pentru achiziţionarea de îngrăşăminte cere şi loan Niculae, care deţine total sau parţial, prin intermediul InterAgro, nu mai puţin de cinci combinate chimice în ţară, cu mai mult de 6.500 de angajaţi. „Odată decizia de subvenţie luată, se salvează cel puţin 80% din industria chimică. Eu mă angajez să nu trimit pe nimeni acasă şi să deschid, din nou, toate combinatele. Putem să supravieţuim lucrând doar pentru piaţa internă, în condiţiile în care guvernul subvenţionează agricultura, lucru care, de altfel, se practică în toată lumea”, arată Niculae. In plus, potrivit preşedintelui InterAgro, se simte deja un reviriment la nivel mondial în ceea ce priveşte preţurile la îngrăşăminte, industria chimică fiind primul domeniu macroeconomic major care dă semne de ieşire din criză. „Noi, combinatele chimice, vom da o gură de oxigen şi industriei energetice, având în vedere că suntem cel mai mare consumator industrial de gaze din ţară, cu circa trei miliarde de metri cubi anual”, mai spune Nicolae.

Tot cu statul

Un ton moderat optimist îl are şi Constantin Roibu, directorul Oltchim, cel mai mare combinat chimic românesc. Criza internaţională nu a ocolit întreprinderea vâlceană, ale cărei exporturi au scăzut dramatic din cauza diminuării consumului global, dar şi a scăderii preţurilor produselor petrochimice. În prezent, fabrica lucrează la doar 50-60% din capacitate. Totuşi, viitorul ar putea să sune bine. Cu două condiţii: compania să reuşească să achiziţioneze petrochimia de la Arpechim, deţinută de Petrom, şi statul să ajute financiar combinatul. Oltchim e în grabe cu ambele variante. „Deja am făcut demersuri pentru obţinerea unui credit de 100 de milioane de euro ca să cumpărăm Arpechim. Dacă reuşim, ne-am asigura aprovizionarea cu materie primă şi am putea rezistaîn actualele condiţii de piaţă”, precizează Roibu.

Directorul Oltchim apreciază că s-ar putea acorda şi un ajutor de stat către combinat, dacă acesta este notificat la Bruxelles. Problemele combinatului vâlcean au avut ecou la guvern, care a anunţat, prin vocea Ministerului Economiei, că va hotărî conversia în acţiuni a creanţei deţinute de AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) la Oltchim, în valoare de circa 140 milioane de euro, şi acordarea de garanţii de stat în valoare de 100 de milioane de euro. Toate cu scopul ca Oltchim să devină eligibilă pentru contractarea de credite şi să fie salvată petrochimia românească.

Sprijin suplimentar

Industria chimică găseşte înţelegere şi la principalii actori din industria gazului. Managementul Romgaz Mediaş, cel mai mare producător de gaze din ţară, a arătat că este alături de companiile de îngrăşăminte cu un istoric bun al plăţilor, oferindu-le posibilitatea să-şi eşaloneze plata facturilor. Până la urmă, o relaţie reciproc avantajoasă.