Sursele interioare

La căldura pătrunsă în încăperi din exterior se adaugă sursele interioare de căldură. Tehnologizarea activităţii din birouri are ca revers creşterea energiei disipate sub formă termică de la echipamentele din dotare. Se pot enumera: calculatorul (80 W), imprimanta (50 W), faxul (30 W), monitorul TV (30 W), frigiderul de cameră (300 W), lampa de birou (40 W) sau de tavan (60 W) etc. În plus, fiecare occupant din încăpere este o sursă permanentă de căldură şi umiditate (între 50 şi 150 W), în funcţie de tipul de activitate, stres etc.

Calculul aporturilor de căldură

Acesta este orientat pentru stabilirea orară, atât a penetrării de căldură din exterior, cât şi a căldurii generate din interior. Stabilirea corectă a simultaneităţii acţiunii tuturor surselor menţionate rămâne condiţia de bază a evitării exagerărilor în climatizare. Calculul propriu-zis al necesarului de frig, atât pe fiecare încăpere, cât şi pe întreaga clădire, se face conform standardelor româneşti 6648/1, 2 –1982. Dată fiind complexitatea calculelor de aporturi de căldură, în ultima vreme se folosesc diferite tipuri de softuri, create fie în Europa (agreate REHVA ), fie în USA (agreate ASHRAE ). Numai un calcul complet, conform normelor, poate furniza date credibile care să evite supra sau subdimensionarea instalaţiilor. În general, statistic, necesarul de frig total per încăpere variază între 50 şi 200 Wați/mp de pardoseală, în funcţie de: orientarea pereţilor exteriori, gradul de vitrare, gradul de izolare termică a pereţilor, existența unui acoperiş, gradul de dotare cu echipamente, gradul de ocupare cu personal etc. Necesarul de frig pe fiecare încăpere variază, valoarea maximă fiind atinsă la o anumită oră a zilei. Nu toate camerele îşi ating maximumul la aceeaşi oră, astfel că sursa exterioară de frig (răcitorul de apă sau unitatea centrală de condensare) va avea o putere frigorifică sub suma maximelor încăperilor. Cu titlu orientativ, un răcitor de apă are o putere frigorifică totală egală cu 60-80% din suma puterilor frigorifice necesare maxime ale încăperilor răcite. În GFT se prezintă un exemplu de variaţie a necesarului de frig total a unei clădiri, în funcţie de lună; se observă că în acest caz răcitorul de apă are circa 275 kW (luna iulie).

Scheme uzuale

Cel mai frecvent, răcirea clădirilor de birouri se face cu ventiloconvectoare. Pe o schiţă a unui etaj se prezintă amplasarea aparatelor de perete şi, respectiv, a aparatelor ascunse deasupra tavanului fals. Varianta ventiloconvectoarelor de perete este mai economică, aparatele recirculând aerul din încăpere; aerisirea încăperilor se face prin deschiderea periodic a ferestrelor. Varianta ventiloconvectoarelor de tavan, mai scumpă, permite amestecul aerului recirculat din încăpere cu un debit minim de aer proaspăt furnizat nonstop de către o centrală de aer proaspăt amplasată pe acoperiş. În ambele variante ventiloconvectoarele pot realiza şi încălzirea încăperilor iarna, prin racordarea lor la cazanul de încălzire centrală.

Execuţia

Execuţia instalaţiilor de climatizare se face numai de către firme specializate în acest domeniu, după proiecte întocmite conform Legii 10/1995, a calităţii în construcţii, a Normativului I5/1998 etc.Fiecare proiect trebuie să fie verificat de către un specialist atestat, care confirmă programul propus pentru fazele\ determinante (PPFD ) în realizarea investiţiei, program care stabileşte datele efectuării verificărilor corectitudinii şi conformităţii cu proiectul a lucrărilor executate.

The post Climatizarea clădirilor medii de birouri appeared first on Blog Instalatii Gaze Bucuresti.